Literatura, Anima mundi sau despre duhul stelar, Autor: Gheorghe Apetroae

ANIMA MUNDI SAU DESPRE DUHUL STELAR

Forţa sufletului nu este de ajuns fără cunoaşterea adevărului,
Rene Descartes P.S. XLIX (49);autor: Gheorghe APETROAE dlB (Sibiu, dec.,Thu 17, 2015)
*
Pe când simţirii amiezii îi sorbi secundele din pocal
şi cercul i-l rupi, înşiroindu-i urm pe frunţi constelare,
ochii ei de vultur: săgetând cu flăcări de rugi în altare
hăruiesc duhuri adânci, ce cresc galactice- n Antares!
*
Ea, e pajură de zi. Să se întoarcă solară, cu austrul în aripi,
făcliile,din visul tău, le scapătă în mitul slobozirii din vamă,
sub nori apoteotici se ascund și-n buiecii își destramă
duhul- pământ peste vieţi, veșnic în stăpânire să zboare...!
*
Când, de pe osia de lut, crinii, în fiorii clipei se desfloresc-
minerala trecere în fiinţă, din genunchi, acum se ridică-,
și cupe își varsă: sărutul clar în oglinzi, pe braţe să duci
clipele cu ploi de stele, a ismă mirosind, în liniştea serii…!
*
Da. Zorii ruginiţi de amiezi se prăfuiesc cu duhuri de vrere,
în fire-ți unduiesc plăceri și- un balsam de ismă le- adulmeci
crugul rug ce irizează adamic cu umbra rebelă a Lebedei:
ochii tăi sub pleoape, înlăcrimaţi de roiuri de sori, în curcubee...!
*
Clipei îi sorbi simţul, ambrozia-i din pocal, gândului,
să-nsângerezi, rostuind cuvinte în zidiri cu temple solare-,
TOTUL, în tine, hapsin, de oriunde dedus, cu adevăr hăruit,
răgazul să i-l pipăi și misterul de sub Licorn să-l alungi…!
*
Da! Tu, în fire-ți revii și te înalţi tulpină de suflet senină,
îți susuri cântece- simțirile amiezilor din izvoarele celeste,
curgi,înflorit în buchete de raze pe văi, buiecind în buiestre,

Anima mundi, Tu, flacără duh, o liră stelară divină…!

Sibiu, 11.09. 1989