ÎȚI DESENEAZĂ VARA PE GEAM

Autor: Gheorghe Apetroae

*

Din sămânţa- lumină în lut,

din căuşul olarului,

ziditorul Multului de Demult,

ai răsărit și tu în iulie,

precum banala monadă,

din galaxia Lactee a verii,

precum Vega din Lyra,

din eidos-ul divin:

o fiinţă, ca alta, în Totul -

Totul în tine, mereu în răzvrătiri-...!

*

Soarele să-ți deseneze cu razele-i

ființa, pe geam,

chipul celest al lutului tău

în bobul mășcat de grâu-

fantasma luminii în spic-

şi clipa arborelui;

să-ți conjuge întoarcerea

razei fiind din desfiind,

din nemarginea marginei

celui mai scurt cuvânt

al Marelui Logos-, liber,

aștepțând intrarea în Haos...!

*

Același, altul acum, când

naşterea e o întâlnire

absentă intre El- Cel Neștiut-

şi tu: -prezentul lui-

de neștiut știut în bine-cuvânt

în oricând, cu loc în pretutindeni-,

razele albastre

îți desenează pe geam, vara-

umbra primului vis-:

din altă sămânță a cerului:

*

sărutul mineral al lutului

cel din întotdeauna

cu balsamul marelui crin

răsărit din căuşul olarului...!

Revista „Interferenţe”, nr. 6, septembrie, 1998