Literatura:ZBOR ÎN ABIS Autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

ZBOR ÎN ABIS

 Autor: Gheorghe Apetroae dlB

*

Din înfloriri  fecunde se-nroiesc balsamuri-

narcoze-n cânt cu ritmuri de plăceri, în  cer

se mai ucid  în pântecul de  lemn, spurcat

și pier, căzând lumini de resturi siderale

la talpa casei tale flăcări- crini, înmiresmând…

*

Mai zămisleşti pe ţărm, mari pajişti  de  narcise

cu-alintul  de-adevăr al stelelor bacante,

în setea de licori, sorbidoar cuvinte amare

din rit, podoaba rugului, de cuget în altare

la sărbători de cer,în rug, eternal îl alergi…

*

pe trecerea din recii zori ţii fierbinţeala zării…

cât s-or vedea de sus , de tine-s prea aproape,

de asfinţitul tău, nici ele n-o să scape,

şi –oriunde  în asceză-ntors , căzut negării,

respiri din  aerul curat şi crud al primăverii…

*

Cu sevă din sofisme şi lumănări roze-blue,

un misogin, pe stele le alergi, le biciuiești

să-şi  reasculte-n  somn, sonata disperării...

că tu, în zi  satir, tot sapi,  spre- a  le descoperi,

cât n-au nici loc, nici timp, în a se-nţelepţi…

*

Cu-vintele din irişii sălcii ce-n lacrimi s-au uscat,

ca  şarpele de sticlă ascuns în ceasul rău,

le-mpărţi  cele rămase de cei care-au plecat… 

deslănţui rugi  iconic,… iubiri  de dumnezeu,

platonic, vindeci seara cu astrele din hău…

*

În palmele  înfragezite de dezmierd pustiu-

Himere- stelele, lor sinea le-o deplângi,

albastrul rug în care ard şi lesne tu le stingi...

simţi unghiile ce le cresc din bontul ruginiu 

de schije colţuroase, stăpâne  pe  clavir…

*

Te cheamă, ele-a le salva în carduşi zarea

gonită de-un copil ce-aduce-n lăcrimi ploaia…

Ademenit de vise, reîmpăcat  cu-o  lume,

Le-nsângerezi roz-blue, să simtă ai tăi ghimpi,

le cânţi cu moartea în duet bătrâne rugăciuni…

*

-Nnu cânţi acum, aşa cum le cântai  atunci…

ce altora nu  plac , că nu  ştii  să  le suni...

Acum , doar din burhai învii zăpezile pe lunci

şi creşti pe cerc în zori, pe cruci înţelepciuni,

pe adevărul ne-nţeles , de gând să-l răstigneşti…

*

Pe văi albastre, printre  rugi, în hârjoniri de vis

cu briza altei primăverii din nou păcătuieşti,

cu-n paradis de-mbrăţişări o – ngenunchezi,

iar clipele-n clepsidră, căderea stelelor- nisip

şi desfrânări, le- mparţi cu cine-ţi este scris…!

 

 

Literatura:PE FAȚA LIBERTĂȚII FIECĂREI CLIPE Autor: Gheorghe Apetroae dlB

 PE FAȚA LIBERTĂȚII FIECĂREI CLIPE

Autor: Gheorghe Apetroae dlB

*

Era pe când curgeau aici solar sudorile

cu iz de mosc pe-alama feţelor agreste,

când ochii de-ametist ai pietrei vii,

de cer lazur şi-amor păgân, aprinşi,

se-ncremeneau în large arcuiri pe creste !

*

Erai la locul unde zei, pe codri împăraţi,

îţi cuvântau ales cu înfoşnirea frunzei...,

goruni şi fagi pe-obârşii, de doruri retezaţi,

zăceau agest de lunge prăvăliri sub Cruce…!

*

Haiduc iubit de codri, de codru răsfăţat,

din margini i-ascultai corul de filomele…!

Molizi şi brazi, cu umbra lor te ploconeau

şi te iubeau naiade pe hăul Pădurenii…!

*

Și hoinăreai aşa, prin clipa unor duhuri sfinte,

păşind lumina lor pe tăinuite plaiuri,

nelinişti răscolind în suflete trezite

de flăcări vii emerse din abisale raiuri !

*

Iar, când în tine, ele-mpătimite se aprind,

poţi tu să scapi de jarul clipei din cuvânt...,

de locurile de obârşii, când nouri de-amintiri

îți ning cu chipul sihlelor bătute cu absint?

*

Dar, pier acolo florile, de mângâieri lipsite,

când plâng aici tremole ierburi grase sub copite -

ecvestre- exilate lacrimi, şiroind adânc

durerile, pe faţa libertăţii fiecărei clipe!!!

*

Da! Când locuri neştiute ieri, de-aici îţi repornesc

trăiri înfulgerând lumini şi-o tainică nălucă,

… poţi tu să uiţi de mitu-n care magic creşti,

de unde, încă, steaua înspre seară-ţi urcă?

Literatura: TEMPLELE NEZIDITE PENTRU TINE LE-AM DESCHIS; Autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

 

TEMPLELE NEZIDITE PENTRU TINE LE-AM DESCHIS

Autor: Gheorghe Apetroae dlB

*

Nu voi putea lăsa tigroaica timpului-liberă,

să-ți sfâșie inima, încă tânără și caldă,

pe care știi să o repari în fiecare zi

numai și numai cu adolescentine amintiri…;

*

și, nici pe zeițele înlăcrimate, șiroind

roua clipelor, pe gleznele tale, să te tulbure…

nici pe zeii cei la picioarele tale căzuți,

în beții de stele cu toate nevăzutele…!

*

Da...! Nici pe mumele puse să-ți fulgere

neliniști izvorâte din adâncuri galactice,

din beţiile stelelor, prezentul să-ți tulbure

și să-l petreacă în voie cu neînceputul…!

*

Veniţi, dar, cu zorile de crini, pulberi

de oricând, rămase neiubite, să creşteţi

zări în lumini- zambile cu miresme de astre...,

de roua clipelor înlăcrimate, veniţi!

*

Templele nezidite, pentru tine le-am deschis...!

LITERATURA: ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII- DUPĂ O RĂTĂCIRE… Autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII-

DUPĂ O RĂTĂCIRE…

Autor: Gheorghe Apetroae dlB

*

Să îi săruți pe cer, cu buzele emfatice

de așteptări, polară fruntea ei

de lut stellar-oliv al rătăcirii tale, 

din mit ai revenit, psalmodiind cântări 

în nopțile de liniști, sub salcâmi....

*

Ai revenit să îi răsfiri în văluri de brocart 

vâlvoi, părul ei cris, învăluit de nori

de dezmerdări: platonice- aurori

pe nesfârșite- înspumate ape; 

pe crucea ta, al ei abis, l-ai răstignit…

*

De cercul sângelui din inimă-i, s-o scapi ,

cu tâlc, în al tău gând, ea ți-a zâmbit,

să o primești cu raze chihlimbare

și-n ele să înveți cum să-nflorești

un crin sălbatic, sângerând pe seară…

*

Cum să iubești și-n pâine s-aromezi 

cu sfinte răsărituri, diafanul astru,-

tot lanul auriu, de maci învesmântat, 

iar miezul zilei, osmotic și carnal, 

de gândurile negre să-l desbraci…

*

Să-ți uiți în vis de cât ai fost iubit, 

iubit de zei, de vânt, de îngeri și de flori, 

de egiria razelor fierbinți, cu-n fin balsam  

în ne-nceputuri ninse de culori,

de vrerile adânci, prin tine-n rătăcite…

*

Purtat de brațul flăcării milerice revii 

în zborul grav de fluturi crisi și triști, 

cu aripi grave de lumini, înmătăsind 

o pajiște lazură-n plaiul alabastru,

în oase drepte, sfinte, rătăcind sihastru… 

*

La straja zorilor pe zări, din rătăciri, ajuns ,

spre-a evada, tâlhar, din nepăsarea clipei,

cobori  înger seraf, al turnului căzut, păstor- 

ecoul celor care sunt și încă-s ne-mplinite-,

de cercul crucii tale, umbre răstignind!

Literatuura: Cântecul Patriei tale Unite, autor: Gheorghe Apetroae dlB

  

CÂNTECUL PATRIEI UNITE (1)

CÂNTECUL PATRIEI TALE UNITE

Autor: Gheorghe Apetroae dlB

*

Patriei, Istoria - cupolă de rubin,

e un cântec de arbore întins peste neam,

e leagănul dacic sfânt,

iubit și întregit- e  Poporul Român,

cântat și hăruit de glorii…!

*

E pajura ce-i poartă în aripi,

izvoarele în culori de sânge, pâine şi cer…

în zborul trezitelor zări de dor,

e credința curată-n obârșii,

iubirea de nobila străveche glie...

E lumina din Cartea Unirii...!

*

Genele zorilor săgeată cerul-

arcul din rădăcini adânci întins

și trunchiurile groase de Eroi,

viind din ancestrale vremi

sfințenia- în drept și libertate…!

*

Patria – e arcul vânjos,

de corzi străbune, sarmice, getuze-,

întins de săgețile

infipte-n hoardele străine,

de marii ei bărbați,

în lupte grele-nsângerând de glorie-...!

*

E arcul sfânt al dacilor străbuni

și cel al fiicelor auguste:

al Basarabiei române,

din corzi cu legământ matern

săgeți de lacrimi, șiroind

în curcubeu, din Nistru și din Tisa…!

*

E arcu-ntins între Timoc și Crișuri,

din Mara, peste-ntregul Maramureș,

între Siret și Ceremuș

pe-al Bucovinei leagăn sfânt,

pe-al celor două diamante

din stema demiurgului Ștefan,

din alte locuri sfinte smulse…!

*

Și mai săgeată dacic cerul…

Din arcu-ntins de Prut și Nistru,

peste Hotin, peste Bugeag ,

tot mai săgeată Basarabii…!

Oriunde stau, nu zac, nu plâng

ținuturi- limbi în clopot cântă,

Române sunt și-or fi oricând…!

*

Că din icoane și cetăți străbune,

ne cresc tot trandafiri românii,

în temple de credința:- scut şi simbol-:

Limba şi Neamul, marea şi cerul,

Stau libere mărturii de safire,

Poporului Roman-Unit, Erou!

Literatura: ÎNTOARCEREA ÎN MIT ; Autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

ÎNTOARCEREA  LA  ANII  ADOLESCENŢEI -

 ÎNTOARCEREA  ÎN  MIT

 Autor: Gheorghe Apetroae dlB

*

- Te  salut,  Fălticeni:-

leagăn de carte şi iubire…!

La porţile deschise larg,

în chip sărbătoresc,

vreau să-ţi sărut icoana ta

de dimineți senine,

și să prânzesc cu tine

la masa zorilor,

în vremi de împlinire…!

*

- Primeşte-mă în largul tău:

covor îmbălsămat de roze

şi roagă « Adormirea »

să clopoteze tare!

Să afle Vesta Civis

de-ntoarcerea mea-n mit,

la zorii mei, în tine răsăriți,

iar cerul tău să-mi uite

toţi anii de plecare…!

*

Urbe de dor şi suflet:

rai pe pământ moldav-

în rostul tău, acelaşi:-

grădina mea de flori,

pe-aleile de amintiri,

printre parfumuri şi culori,

din verile -mi în vise,

îmi mai surâzi nostalgic, grav

și îmi redai iubirile ascunse…!

*

La vremile de-atunci, visând

la lumea de atunci

îmi ceri întoarcerea în mit,

al vieţii labirint să-mi umpli

cu seva tinereţii…!

De braţul zorilor purtat,

îţi intru urbe dragă-ntinerit,

cu soarele Moldovei,

pe porţile cetăţii!

*

Te salut, te iubesc, Fălticeni…!

Literatura: MARIAJ ASTRAL - NUNTA DIN AMURG - Autor: Gheorghe Apetroae dlB (de la Boroaia)

 

POEZII:

MARIAJ ASTRAL - NUNTA DIN AMURG -
Autor: Gheorghe Apetroae dlB (de la Boroaia)
     Dacă, Ștefan Augustin Doinaș reușea o transfigurare
genială, prin acordarea de identitate, de suflu ființial Lunii,
transfigurând-o în mistreț, iar razele sale- impropriu spus-,
 în colții lui de argint, în acest poem, eu nu mi-am propus
 decât un mariaj al Lunii cu Soarele...

*
La nunta ta, Soare-n amurg,
ţi-alegi mireasă Luna...!
Cu lauri de limone raze-,
fruntea îi cuprinzi...!
Pe boltă o încoronezi,
în locul tău stăpână,
azurul emerald al nopţii,
de umbre să-l desprinzi …!
*
Pe drumul în galactic paradis,
o-mbrăţişezi cu ceruri înflorite,
la stăvilarul zilei
buzele-i săruţi și,
mire-al zorilor pe zările
regine, ție îndrăgite,
petreci de Lunae Dies,
iubit de nevăzuţi...!
*
Luceafărul, pe care-l porţi
pe crugul tău, de pază,
regina ți-o urmează,
tainele să-i curme …!
Dar Ea, în tronul tău imperial,
l-aruncă-n mările-ți de raze,
să-l treacă fără timp,
pe locuri fără urme...!
*
- Tu, Soarele, rege și-n Hău-,
aproape-l ții și faţa-i luminezi...!
- O, Lună, vrei în mit
straja să-ţi dispară...?
Nu încerca să curmi
Luceafărului din vieţi,
cât razele, ca el, îți sorbi 
din amfora stelară...!

De când răsari şi râzi
în dezmierdări solare,
l-ai soare în priviri,
eşti plină de visare
și pleoapele-ţi deschizi
în tremurul de gene
al blândului Luceafăr
din revărsarea serii...!
*
- Tu, Soare: jar de glorii,
cu sceptrul de lumină,
împarţi la lumea ta
lucire, libertate...!
Apune-l pe Luceafăr,
mireasa să-ţi rămână
oglinda bolţii reci,
crăiasă peste zi și noapte...!
*
Dar, EL, sloboade zorii:
tezaure de-olive gene;
aprinde seninul
pe mările de ceaţă,
fură nemărginirii
cununile de stele
și Luna din crepuscul
cu noua dimineaţă...!!
…………………………
*

Nu toate de pe cerul
la nunta cărora petreci
se trec în astre vii
în simţ şi în lucire,
când plin e Universul
de Existenţe Reci,
pe-a căror faţă SORII
îşi varsă strălucirea...!

Din volumul de poezii şi eseuri „Despre neînceput”,
Editura Hermann , 1992,
Poem comentat în revista literară „Luceafărul” nr. 36,

anul 1988, de Gabriela Negreanu.

Literatura; El, Eminescu; Aniversar- Eminescu la Putna; autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

EL, EMINESCU

15 ianuarie 1850 -15 ianuarie 2025,

175 de ani, de la nașterea poetului român Mihai Eminescu
Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Când pe harfele de unde,
stele cad şi se aprind
orgi selenice pe lucii,
valuri risipte-n grind,
*
fruntea-boltă peste veacuri,
El și-o-nclină visător,
să-şi revadă-n codri Lacul,
strălucirea în izvor...!
*
Pe azure văi de cuget,
cu ochi negri- lin(i) coboară
El, Luceafăr al iubirii,
printre nuferi să răsară…!
*
Cu Luna se plimbă-n trestii,
iar din cornu-i de argint
îşi desfată nemurirea,
dă tăcerii dor şi gând...!

*
Teii, încărcaţi de floare,
ning miresme de amor,
El luceşte în tot cerul,
spre trecut şi viitor…!
*
Din grădini cu flori de aur,
îi culege Lunii crinii,
să-i păstreze-n templul firii
candelabre de rubin...!
*
... El, ecoul între clipe: -
stea cu duh prin galaxii-,
arc de cer în El-lumina
celei mai pure lumini...!

-O seară de iunie, 1983, la lacul din pădurea Cătămăreștii Ipoteștilor,

 leagănul de vis al copilăriei genialului Eminescu.

Poem cuprins în volumul de poezii şi eseuri ”Despre neîceput”,
Editura Hermann, 1992

…………………………………………………

………………………………………………….

 

ANIVERSAR- EMINESCU LA PUTNA

Autor: Gheorghe Apetroae dlB

*

În trainice cetăți și în codrii cu cristale în izvoare,

din lira Ta, românii, Emin…, dorința lor își cântă:

Unirea-n sânge, glie, limbă…! Și azi, la Putna vin

s- o înflăcăreaze-n Ștefan, cu duh și har divin...!

*

Și azi, în firea bolții vii, cu rosturi pline de Unire,

porți țării aura iubirii, ești întregirii, Panteon...!

Luceafăr sfânt Moldovei, Român cu strălucire,

viezi cu flăcări sfinte un neam ales, cu drag de viitor...!

*

La Putna-ți hăruiești cu duh divin altarul tău- Cuvântul,

lui Ștefan, marea suferință, în el să i-o deplângi,

cum că Moldova Sa, a Ta, în sânge nu-i rămasă-ntreagă

și nu-i rămas întreg pământul Bucovinei sfânt…!

*

Lui Ștefan, graalul de Unire-n vremi cu nobilă lumină,

din strălucirea ta astrală, i-l umpli și-l închini,

spre-a-i înalța lui demiurgic, în stăpânire, țara:

Moldova Sa- Mare Română, cu-ntreaga Bucovină!

PE STÂNCI, LA PALOS Christopher-s song on the cliffs at Palos Autor:Gheorghe Apetroae dlB

 

PE STÂNCI, LA PALOS
Christopher-s song on the cliffs at Palos
Autor:Gheorghe Apetroae dlB
*
Pe când, coapsele-i crise i le dezgolea Felippei
abisinic şi nurii argilii-stelari
îi frământa dezlănţuit cu întregul ocean,
El, Christ, prințul navigator, la Porto Santo
ajuns, în castelul de pe stânci din Palos,
amorul lor își primea peceţi stelare,
cum Azorelor din larguri, fiecare val
un rang regal și, în al ei surâs, îi şoptea princiar:
*
- Felippa mea frumoasă, iubită și mult dorită,
plină de farmec, aprinsă în al meu cuvânt,
dator cu viața mea toată ție îți sunt...!
Tu m-ai renăscut şi m-ai vindecat de zacere
atunci, în Levant, în castelu-mi cu turnul înalt;
cu surâsu-ți mie trimis, sărut al zefirului cald,
pe Egee, ți-l port și acum, aici,
la castelul tău din Palos. Iar al tău surâs e
în iubirea mea șoptită de-Azore cu fiecare val...!
*
Cu zâmbetu-ți suav, divin m-ai reîmplinit…!
O fericire îmi ești, visul de mult, de atunci
când chinul bolii mele în rostul tău s-a stins…!
Acum, iubire, nuntind în Palos cu tine,
în pretorian palat, de cristale și marmori,
Veneră, pe stâncile-ți andaluze îți calc,
cunună de iriși pe frunte îți pun și îți jur
credinţa neţărmurită ce-ți port,
așa cum Azorelor, la fiecare val din larg…!
*
Ea îl privea pe El, zeu al luminii și-al mării,
al cerului albastru din Porto Santos
El, în brațe o ea și-o așează Veneră pe stânci andaluze…!
Apoi, o cunună de irişi albaştri-n sidef îi puse:
tot cerul cu stele, pe a ei frunte..!
Clipele îi erau acum împărţite
între fiori și șirul marilor plăceri...!
Uitase de nesfârșitele nopţi de Sienna,
de nelinişti și de lungile lui aşteptări...!
*
În tornada crină, cum a emeraldelor ape
în noile destrămări de valuri atlante,
la Palos erau legănaţi de raze, cum corăbii
de frenetice valuri pe un madeiric ocean...
Erau din nou împreună, acoperiţi de lauri,
de roze și-absinți și pluteau în săruturi…!
Le răsfăța pe zare privirea crise columbe
și Luna argintată, scăldată de un larg portugal! 

Literatura:ȚARĂ BOLNAVĂ Autor: Gheorghe Apetroae dlB *

 

ȚARĂ BOLNAVĂ

Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Ţară bolnavă, durerile Tale şi răul îţi zac ascunse de cer în noroi şi pâslă de fum;
din zăpezile pe stânci, balaurii îți cresc pe creste purtaţi de vânturi peste stei, nebuni …!
Cascade-n umbre, peste tot, lumina din izvoare ți-o înzăporesc, bulboanele-nghiţind îngheţul tău în râu...;
mai vin şi păsările-n crâng, cu glasul sfânt să-ţi cânte jalea, când şobolani din zodii îţi mişună destui sătui…!
*
Și-ţi dorm „bâtlani” în trestii încurcate, aplecate, şi-n mâl „ceata de ostenite broaşte”,
iar nada-n rarile năvoade s-adună tot mai greu;
mai ai femei cu braţele albe de flori, prin casele curate-ntinse, străine de plăceri...!
*
Mai stau de ani căpiţele de fân în dosul şurii şi-n ţarc mioare, prea puţine, mai behăie de miel,
iar vacile scăpate de măceluri aşteaptă de păşune, s-adune-n clopul sorţii al laptelui „mister”…!
Mai ai cărările pe crestele alpestre, tot aşteptând mioarele, în turme care rar mai vin
şi stele blonde-ţi mai răsar devreme, dar când te văd în umbră, în noapte-ți pier în chin…!
*
Ţi se-nmulţesc, în schimb, „hârciogii”, cei care tot adună și se îmbuibă-n toamnă,
din porumbiştea încă neculeasă de ţăran …!
Și tot mai rară-ţi creşte iarba printre spinii verii, iar sălcii prinse-n dâlme, te plâng, dar în zadar.
Tu, ai şi „cruci” pe cer şi cruci în cimitire, ce se-nmulţesc cu spor prin satele ce pier,
când mulţi copaci, de noul vânt-blestemul tău, căzând zăpor de suferinţă, se vor sicriul tău...!
*
Şi-ţi cresc din ploaia nopţii peste frunte „şerpii” şi râuri scurg veninul lor în marea-ţi de dureri…!
La serile albastre de tăcere-ți plâng în van bătrânii, ducându-se, te duc, doar ca să mori cu ei …!
Ţi se-n înmulţesc în schimb „năpârcile” în mare taină, iar gloata ţi-e muşcată, e-n groaznice dureri...
Și mulţi ţărani îşi dau hectarul pe-o para, la zar primit, de s-ar scăpa de el …. E greu …!
*
Au ruginit piroanele în porţi ce cad din balamale, iar carele nu-ți ies din curţi,
nici se întorc pline din ţarini;
se- mpodobesc ferestrele în colb şi în paianjeni şi-n vatra stinsă de cătun, în sihle se-ntorc anii …!
*
Ciulinii cresc în şes, se-ntrec cu mărăcinii şi-ţi bate „Traista goală”, de mulţi ani a pustiu;
la Vaduri, multe seri închid flămânzilor devreme ochii şi casele îți urlă din senin pe stei …!
Și au venit străinii, spre a le vinde totul, în a-ţi grăbi pieirea, să-ţi verse sărăcia în sacul ce ţi-e gol...!
Ei vâră-n sacul lor pân-l-or tixi, precum nebunii, noi să cerșim la poduri pentr-un leu…!
*
La subsiori, pe trup, pădurile îţi tund, de poale te despoaie, în alte părţi virgine, putrezind,
dar cresc vârtos din gropile din drum stejarii, de care să te sprijini, să nu te- apleci de boală, nici de vânt,
când pomii tăi, de rod lipsiţi, bătrâni, se altoiesc de vreme, spre- a-ți înflori noi stele din muguri rubinii, cu gând de vindecare, să-ți înmulţească zorii..., izvoarele prunciei..., să-ţi ieşi din agonii …!

Valea Oltului, 5.03.1999