Literatura: ÎNTOARCEREA ÎN MIT ; Autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

ÎNTOARCEREA  LA ANII  ADOLESCENŢEI -

 ÎNTOARCEREA  ÎN  MIT

 Autor: Gheorghe Apetroae dlB

*

- Te  salut,  Fălticeni:-

leagăn de carte şi iubire…!

La porţile deschise larg,

în chip sărbătoresc,

vreau să-ţi sărut icoana ta

de dimineți senine,

și să prânzesc cu tine

la masa zorilor,

în vremi de împlinire…!

*

- Primeşte-mă în largul tău:

covor îmbălsămat de roze

şi roagă « Adormirea »

să clopoteze tare!

Să afle Vesta Civis

de-ntoarcerea mea-n mit,

la zorii mei, în tine răsăriți,

iar cerul tău să-mi uite

toţi anii de plecare…!

*

Urbe de dor şi suflet:

rai pe pământ moldav-

în rostul tău, acelaşi:-

grădina mea de flori,

pe-aleile de amintiri,

printre parfumuri şi culori,

din verile -mi în vise,

îmi mai surâzi nostalgic, grav

și îmi redai iubirile ascunse…!

*

La vremile de-atunci, visând

la lumea de atunci

îmi ceri întoarcerea în mit,

al vieţii labirint să-mi umpli

cu seva tinereţii…!

De braţul zorilor purtat,

îţi intru urbe dragă-ntinerit,

cu soarele Moldovei,

pe porţile cetăţii!

*

Te salut, te iubesc, Fălticeni…!

Literatura: MARIAJ ASTRAL - NUNTA DIN AMURG - Autor: Gheorghe Apetroae dlB (de la Boroaia)

 

POEZII:

MARIAJ ASTRAL - NUNTA DIN AMURG -
Autor: Gheorghe Apetroae dlB (de la Boroaia)
     Dacă, Ștefan Augustin Doinaș reușea o transfigurare
genială, prin acordarea de identitate, de suflu ființial Lunii,
transfigurând-o în mistreț, iar razele sale- impropriu spus-,
 în colții lui de argint, în acest poem, eu nu mi-am propus
 decât un mariaj al Lunii cu Soarele...

*
La nunta ta, Soare-n amurg,
ţi-alegi mireasă Luna...!
Cu lauri de limone raze-,
fruntea îi cuprinzi...!
Pe boltă o încoronezi,
în locul tău stăpână,
azurul emerald al nopţii,
de umbre să-l desprinzi …!
*
Pe drumul în galactic paradis,
o-mbrăţişezi cu ceruri înflorite,
la stăvilarul zilei
buzele-i săruţi și,
mire-al zorilor pe zările
regine, ție îndrăgite,
petreci de Lunae Dies,
iubit de nevăzuţi...!
*
Luceafărul, pe care-l porţi
pe crugul tău, de pază,
regina ți-o urmează,
tainele să-i curme …!
Dar Ea, în tronul tău imperial,
l-aruncă-n mările-ți de raze,
să-l treacă fără timp,
pe locuri fără urme...!
*
- Tu, Soarele, rege și-n Hău-,
aproape-l ții și faţa-i luminezi...!
- O, Lună, vrei în mit
straja să-ţi dispară...?
Nu încerca să curmi
Luceafărului din vieţi,
cât razele, ca el, îți sorbi 
din amfora stelară...!

De când răsari şi râzi
în dezmierdări solare,
l-ai soare în priviri,
eşti plină de visare
și pleoapele-ţi deschizi
în tremurul de gene
al blândului Luceafăr
din revărsarea serii...!
*
- Tu, Soare: jar de glorii,
cu sceptrul de lumină,
împarţi la lumea ta
lucire, libertate...!
Apune-l pe Luceafăr,
mireasa să-ţi rămână
oglinda bolţii reci,
crăiasă peste zi și noapte...!
*
Dar, EL, sloboade zorii:
tezaure de-olive gene;
aprinde seninul
pe mările de ceaţă,
fură nemărginirii
cununile de stele
și Luna din crepuscul
cu noua dimineaţă...!!
…………………………
*

Nu toate de pe cerul
la nunta cărora petreci
se trec în astre vii
în simţ şi în lucire,
când plin e Universul
de Existenţe Reci,
pe-a căror faţă SORII
îşi varsă strălucirea...!

Din volumul de poezii şi eseuri „Despre neînceput”,
Editura Hermann , 1992,
Poem comentat în revista literară „Luceafărul” nr. 36,

anul 1988, de Gabriela Negreanu.

Literatura; El, Eminescu; Aniversar- Eminescu la Putna; autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

EL, EMINESCU

15 ianuarie 1850 -15 ianuarie 2025,

175 de ani, de la nașterea poetului român Mihai Eminescu
Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Când pe harfele de unde,
stele cad şi se aprind
orgi selenice pe lucii,
valuri risipte-n grind,
*
fruntea-boltă peste veacuri,
El și-o-nclină visător,
să-şi revadă-n codri Lacul,
strălucirea în izvor...!
*
Pe azure văi de cuget,
cu ochi negri- lin(i) coboară
El, Luceafăr al iubirii,
printre nuferi să răsară…!
*
Cu Luna se plimbă-n trestii,
iar din cornu-i de argint
îşi desfată nemurirea,
dă tăcerii dor şi gând...!

*
Teii, încărcaţi de floare,
ning miresme de amor,
El luceşte în tot cerul,
spre trecut şi viitor…!
*
Din grădini cu flori de aur,
îi culege Lunii crinii,
să-i păstreze-n templul firii
candelabre de rubin...!
*
... El, ecoul între clipe: -
stea cu duh prin galaxii-,
arc de cer în El-lumina
celei mai pure lumini...!

-O seară de iunie, 1983, la lacul din pădurea Cătămăreștii Ipoteștilor,

 leagănul de vis al copilăriei genialului Eminescu.

Poem cuprins în volumul de poezii şi eseuri ”Despre neîceput”,
Editura Hermann, 1992

…………………………………………………

………………………………………………….

 

ANIVERSAR- EMINESCU LA PUTNA

Autor: Gheorghe Apetroae dlB

*

În trainice cetăți și în codrii cu cristale în izvoare,

din lira Ta, românii, Emin…, dorința lor își cântă:

Unirea-n sânge, glie, limbă…! Și azi, la Putna vin

s- o înflăcăreaze-n Ștefan, cu duh și har divin...!

*

Și azi, în firea bolții vii, cu rosturi pline de Unire,

porți țării aura iubirii, ești întregirii, Panteon...!

Luceafăr sfânt Moldovei, Român cu strălucire,

viezi cu flăcări sfinte un neam ales, cu drag de viitor...!

*

La Putna-ți hăruiești cu duh divin altarul tău- Cuvântul,

lui Ștefan, marea suferință, în el să i-o deplângi,

cum că Moldova Sa, a Ta, în sânge nu-i rămasă-ntreagă

și nu-i rămas întreg pământul Bucovinei sfânt…!

*

Lui Ștefan, graalul de Unire-n vremi cu nobilă lumină,

din strălucirea ta astrală, i-l umpli și-l închini,

spre-a-i înalța lui demiurgic, în stăpânire, țara:

Moldova Sa- Mare Română, cu-ntreaga Bucovină!

PE STÂNCI, LA PALOS Christopher-s song on the cliffs at Palos Autor:Gheorghe Apetroae dlB

 

PE STÂNCI, LA PALOS
Christopher-s song on the cliffs at Palos
Autor:Gheorghe Apetroae dlB
*
Pe când, coapsele-i crise i le dezgolea Felippei
abisinic şi nurii argilii-stelari
îi frământa dezlănţuit cu întregul ocean,
El, Christ, prințul navigator, la Porto Santo
ajuns, în castelul de pe stânci din Palos,
amorul lor își primea peceţi stelare,
cum Azorelor din larguri, fiecare val
un rang regal și, în al ei surâs, îi şoptea princiar:
*
- Felippa mea frumoasă, iubită și mult dorită,
plină de farmec, aprinsă în al meu cuvânt,
dator cu viața mea toată ție îți sunt...!
Tu m-ai renăscut şi m-ai vindecat de zacere
atunci, în Levant, în castelu-mi cu turnul înalt;
cu surâsu-ți mie trimis, sărut al zefirului cald,
pe Egee, ți-l port și acum, aici,
la castelul tău din Palos. Iar al tău surâs e
în iubirea mea șoptită de-Azore cu fiecare val...!
*
Cu zâmbetu-ți suav, divin m-ai reîmplinit…!
O fericire îmi ești, visul de mult, de atunci
când chinul bolii mele în rostul tău s-a stins…!
Acum, iubire, nuntind în Palos cu tine,
în pretorian palat, de cristale și marmori,
Veneră, pe stâncile-ți andaluze îți calc,
cunună de iriși pe frunte îți pun și îți jur
credinţa neţărmurită ce-ți port,
așa cum Azorelor, la fiecare val din larg…!
*
Ea îl privea pe El, zeu al luminii și-al mării,
al cerului albastru din Porto Santos
El, în brațe o ea și-o așează Veneră pe stânci andaluze…!
Apoi, o cunună de irişi albaştri-n sidef îi puse:
tot cerul cu stele, pe a ei frunte..!
Clipele îi erau acum împărţite
între fiori și șirul marilor plăceri...!
Uitase de nesfârșitele nopţi de Sienna,
de nelinişti și de lungile lui aşteptări...!
*
În tornada crină, cum a emeraldelor ape
în noile destrămări de valuri atlante,
la Palos erau legănaţi de raze, cum corăbii
de frenetice valuri pe un madeiric ocean...
Erau din nou împreună, acoperiţi de lauri,
de roze și-absinți și pluteau în săruturi…!
Le răsfăța pe zare privirea crise columbe
și Luna argintată, scăldată de un larg portugal! 

Literatura:ȚARĂ BOLNAVĂ Autor: Gheorghe Apetroae dlB *

 

ȚARĂ BOLNAVĂ

Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Ţară bolnavă, durerile Tale şi răul îţi zac ascunse de cer în noroi şi pâslă de fum;
din zăpezile pe stânci, balaurii îți cresc pe creste purtaţi de vânturi peste stei, nebuni …!
Cascade-n umbre, peste tot, lumina din izvoare ți-o înzăporesc, bulboanele-nghiţind îngheţul tău în râu...;
mai vin şi păsările-n crâng, cu glasul sfânt să-ţi cânte jalea, când şobolani din zodii îţi mişună destui sătui…!
*
Și-ţi dorm „bâtlani” în trestii încurcate, aplecate, şi-n mâl „ceata de ostenite broaşte”,
iar nada-n rarile năvoade s-adună tot mai greu;
mai ai femei cu braţele albe de flori, prin casele curate-ntinse, străine de plăceri...!
*
Mai stau de ani căpiţele de fân în dosul şurii şi-n ţarc mioare, prea puţine, mai behăie de miel,
iar vacile scăpate de măceluri aşteaptă de păşune, s-adune-n clopul sorţii al laptelui „mister”…!
Mai ai cărările pe crestele alpestre, tot aşteptând mioarele, în turme care rar mai vin
şi stele blonde-ţi mai răsar devreme, dar când te văd în umbră, în noapte-ți pier în chin…!
*
Ţi se-nmulţesc, în schimb, „hârciogii”, cei care tot adună și se îmbuibă-n toamnă,
din porumbiştea încă neculeasă de ţăran …!
Și tot mai rară-ţi creşte iarba printre spinii verii, iar sălcii prinse-n dâlme, te plâng, dar în zadar.
Tu, ai şi „cruci” pe cer şi cruci în cimitire, ce se-nmulţesc cu spor prin satele ce pier,
când mulţi copaci, de noul vânt-blestemul tău, căzând zăpor de suferinţă, se vor sicriul tău...!
*
Şi-ţi cresc din ploaia nopţii peste frunte „şerpii” şi râuri scurg veninul lor în marea-ţi de dureri…!
La serile albastre de tăcere-ți plâng în van bătrânii, ducându-se, te duc, doar ca să mori cu ei …!
Ţi se-n înmulţesc în schimb „năpârcile” în mare taină, iar gloata ţi-e muşcată, e-n groaznice dureri...
Și mulţi ţărani îşi dau hectarul pe-o para, la zar primit, de s-ar scăpa de el …. E greu …!
*
Au ruginit piroanele în porţi ce cad din balamale, iar carele nu-ți ies din curţi,
nici se întorc pline din ţarini;
se- mpodobesc ferestrele în colb şi în paianjeni şi-n vatra stinsă de cătun, în sihle se-ntorc anii …!
*
Ciulinii cresc în şes, se-ntrec cu mărăcinii şi-ţi bate „Traista goală”, de mulţi ani a pustiu;
la Vaduri, multe seri închid flămânzilor devreme ochii şi casele îți urlă din senin pe stei …!
Și au venit străinii, spre a le vinde totul, în a-ţi grăbi pieirea, să-ţi verse sărăcia în sacul ce ţi-e gol...!
Ei vâră-n sacul lor pân-l-or tixi, precum nebunii, noi să cerșim la poduri pentr-un leu…!
*
La subsiori, pe trup, pădurile îţi tund, de poale te despoaie, în alte părţi virgine, putrezind,
dar cresc vârtos din gropile din drum stejarii, de care să te sprijini, să nu te- apleci de boală, nici de vânt,
când pomii tăi, de rod lipsiţi, bătrâni, se altoiesc de vreme, spre- a-ți înflori noi stele din muguri rubinii, cu gând de vindecare, să-ți înmulţească zorii..., izvoarele prunciei..., să-ţi ieşi din agonii …!

Valea Oltului, 5.03.1999