CÂNTECUL PATRIEI UNITE (1)
CÂNTECUL PATRIEI TALE UNITE
Autor: Gheorghe Apetroae
dlB
*
Patriei, Istoria -
cupolă de rubin,
e un cântec de arbore
întins peste neam,
e leagănul dacic sfânt,
iubit și întregit- e Poporul Român,
cântat și hăruit de
glorii…!
*
E pajura ce-i poartă în
aripi,
izvoarele în culori de
sânge, pâine şi cer…
în zborul trezitelor
zări de dor,
e credința curată-n
obârșii,
iubirea de nobila
străveche glie...
E lumina din Cartea
Unirii...!
*
Genele zorilor săgeată
cerul-
arcul din rădăcini
adânci întins
și trunchiurile groase
de Eroi,
viind din ancestrale
vremi
sfințenia- în drept și
libertate…!
*
Patria – e arcul vânjos,
de corzi străbune,
sarmice, getuze-,
întins de săgețile
infipte-n hoardele
străine,
de marii ei bărbați,
în lupte
grele-nsângerând de glorie-...!
*
E arcul sfânt al dacilor
străbuni
și cel al fiicelor
auguste:
al Basarabiei române,
din corzi cu legământ
matern
săgeți de lacrimi,
șiroind
în curcubeu, din Nistru
și din Tisa…!
*
E arcu-ntins între Timoc
și Crișuri,
din Mara, peste-ntregul
Maramureș,
între Siret și Ceremuș
pe-al Bucovinei leagăn
sfânt,
pe-al celor două
diamante
din stema demiurgului
Ștefan,
din alte locuri sfinte
smulse…!
*
Și mai săgeată dacic
cerul…
Din arcu-ntins de Prut
și Nistru,
peste Hotin, peste
Bugeag ,
tot mai săgeată
Basarabii…!
Oriunde stau, nu zac, nu
plâng
ținuturi- limbi în
clopot cântă,
Române sunt și-or fi
oricând…!
*
Că din icoane și cetăți
străbune,
ne cresc tot trandafiri
românii,
în temple de credința:-
scut şi simbol-:
Limba şi Neamul, marea
şi cerul,
Stau libere mărturii de
safire,
Poporului Roman-Unit,
Erou!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu