Literatura:ZBOR ÎN ABIS Autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

ZBOR ÎN ABIS

 Autor: Gheorghe Apetroae dlB

*

Din înfloriri  fecunde se-nroiesc balsamuri-

narcoze-n cânt cu ritmuri de plăceri, în  cer

se mai ucid  în pântecul de  lemn, spurcat

și pier, căzând lumini de resturi siderale

la talpa casei tale flăcări- crini, înmiresmând…

*

Mai zămisleşti pe ţărm, mari pajişti  de  narcise

cu-alintul  de-adevăr al stelelor bacante,

în setea de licori, sorbidoar cuvinte amare

din rit, podoaba rugului, de cuget în altare

la sărbători de cer,în rug, eternal îl alergi…

*

pe trecerea din recii zori ţii fierbinţeala zării…

cât s-or vedea de sus , de tine-s prea aproape,

de asfinţitul tău, nici ele n-o să scape,

şi –oriunde  în asceză-ntors , căzut negării,

respiri din  aerul curat şi crud al primăverii…

*

Cu sevă din sofisme şi lumănări roze-blue,

un misogin, pe stele le alergi, le biciuiești

să-şi  reasculte-n  somn, sonata disperării...

că tu, în zi  satir, tot sapi,  spre- a  le descoperi,

cât n-au nici loc, nici timp, în a se-nţelepţi…

*

Cu-vintele din irişii sălcii ce-n lacrimi s-au uscat,

ca  şarpele de sticlă ascuns în ceasul rău,

le-mpărţi  cele rămase de cei care-au plecat… 

deslănţui rugi  iconic,… iubiri  de dumnezeu,

platonic, vindeci seara cu astrele din hău…

*

În palmele  înfragezite de dezmierd pustiu-

Himere- stelele, lor sinea le-o deplângi,

albastrul rug în care ard şi lesne tu le stingi...

simţi unghiile ce le cresc din bontul ruginiu 

de schije colţuroase, stăpâne  pe  clavir…

*

Te cheamă, ele-a le salva în carduşi zarea

gonită de-un copil ce-aduce-n lăcrimi ploaia…

Ademenit de vise, reîmpăcat  cu-o  lume,

Le-nsângerezi roz-blue, să simtă ai tăi ghimpi,

le cânţi cu moartea în duet bătrâne rugăciuni…

*

-Nnu cânţi acum, aşa cum le cântai  atunci…

ce altora nu  plac , că nu  ştii  să  le suni...

Acum , doar din burhai învii zăpezile pe lunci

şi creşti pe cerc în zori, pe cruci înţelepciuni,

pe adevărul ne-nţeles , de gând să-l răstigneşti…

*

Pe văi albastre, printre  rugi, în hârjoniri de vis

cu briza altei primăverii din nou păcătuieşti,

cu-n paradis de-mbrăţişări o – ngenunchezi,

iar clipele-n clepsidră, căderea stelelor- nisip

şi desfrânări, le- mparţi cu cine-ţi este scris…!