PE STÂNCI, LA PALOS
Christopher-s song on the cliffs
at Palos
Autor:Gheorghe Apetroae dlB
*
Pe când, coapsele-i crise i le dezgolea
Felippei
abisinic şi nurii argilii-stelari
îi frământa dezlănţuit cu întregul ocean,
El, Christ, prințul navigator, la Porto Santo
ajuns, în castelul de pe stânci din Palos,
amorul lor își primea peceţi stelare,
cum Azorelor din larguri, fiecare val
un rang regal și, în al ei surâs, îi şoptea
princiar:
*
- Felippa mea frumoasă, iubită și mult
dorită,
plină de farmec, aprinsă în al meu cuvânt,
dator cu viața mea toată ție îți sunt...!
Tu m-ai renăscut şi m-ai vindecat de zacere
atunci, în Levant, în castelu-mi cu turnul
înalt;
cu surâsu-ți mie trimis, sărut al zefirului
cald,
pe Egee, ți-l port și acum, aici,
la castelul tău din Palos. Iar al tău surâs
e
în iubirea mea șoptită de-Azore cu fiecare
val...!
*
Cu zâmbetu-ți suav, divin m-ai reîmplinit…!
O fericire îmi ești, visul de mult, de atunci
când chinul bolii mele în rostul tău s-a
stins…!
Acum, iubire, nuntind în Palos cu tine,
în pretorian palat, de cristale și marmori,
Veneră, pe stâncile-ți andaluze îți calc,
cunună de iriși pe frunte îți pun și îți jur
credinţa neţărmurită ce-ți port,
așa cum Azorelor, la fiecare val din larg…!
*
Ea îl privea pe El, zeu al luminii și-al
mării,
al cerului albastru din Porto Santos
El, în brațe o ea și-o așează Veneră pe
stânci andaluze…!
Apoi, o cunună de irişi albaştri-n sidef îi
puse:
tot cerul cu stele, pe a ei frunte..!
Clipele îi erau acum împărţite
între fiori și șirul marilor plăceri...!
Uitase de nesfârșitele nopţi de Sienna,
de nelinişti și de lungile lui aşteptări...!
*
În tornada crină, cum a emeraldelor ape
în noile destrămări de valuri atlante,
la Palos erau legănaţi de raze, cum corăbii
de frenetice valuri pe un madeiric ocean...
Erau din nou împreună, acoperiţi de lauri,
de roze și-absinți și pluteau în săruturi…!
Le răsfăța pe zare privirea crise columbe
și Luna argintată, scăldată de un larg
portugal!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu