POEZII:
MARIAJ ASTRAL - NUNTA DIN AMURG -
Autor: Gheorghe Apetroae
dlB (de la Boroaia)
Dacă, Ștefan Augustin Doinaș reușea o transfigurare
genială, prin acordarea de identitate, de suflu ființial Lunii,
transfigurând-o în mistreț, iar razele sale- impropriu spus-,
în colții lui de argint, în acest poem, eu nu mi-am propus
decât un mariaj al Lunii cu Soarele...
*
La nunta ta, Soare-n amurg,
ţi-alegi mireasă Luna...!
Cu lauri de limone raze-,
fruntea îi cuprinzi...!
Pe boltă o încoronezi,
în locul tău stăpână,
azurul emerald al nopţii,
de umbre să-l desprinzi …!
*
Pe drumul în galactic paradis,
o-mbrăţişezi cu ceruri înflorite,
la stăvilarul zilei
buzele-i săruţi și,
mire-al zorilor pe zările
regine, ție îndrăgite,
petreci de Lunae Dies,
iubit de nevăzuţi...!
*
Luceafărul, pe care-l porţi
pe crugul tău, de pază,
regina ți-o urmează,
tainele să-i curme …!
Dar Ea, în tronul tău imperial,
l-aruncă-n mările-ți de raze,
să-l treacă fără timp,
pe locuri fără urme...!
*
- Tu, Soarele, rege și-n Hău-,
aproape-l ții și faţa-i luminezi...!
- O, Lună, vrei în mit
straja să-ţi dispară...?
Nu încerca să curmi
Luceafărului din vieţi,
cât razele, ca el, îți sorbi
din amfora stelară...!
De când răsari şi râzi
în dezmierdări solare,
l-ai soare în priviri,
eşti plină de visare
și pleoapele-ţi deschizi
în tremurul de gene
al blândului Luceafăr
din revărsarea serii...!
*
- Tu, Soare: jar de glorii,
cu sceptrul de lumină,
împarţi la lumea ta
lucire, libertate...!
Apune-l pe Luceafăr,
mireasa să-ţi rămână
oglinda bolţii reci,
crăiasă peste zi și noapte...!
*
Dar, EL, sloboade zorii:
tezaure de-olive gene;
aprinde seninul
pe mările de ceaţă,
fură nemărginirii
cununile de stele
și Luna din crepuscul
cu noua dimineaţă...!!
…………………………
*
Nu toate de pe cerul
la nunta cărora petreci
se trec în astre vii
în simţ şi în lucire,
când plin e Universul
de Existenţe Reci,
pe-a căror faţă SORII
îşi varsă strălucirea...!
Din volumul de poezii şi
eseuri „Despre neînceput”,
Editura Hermann , 1992,
Poem comentat în revista literară „Luceafărul” nr. 36,
anul 1988, de
Gabriela Negreanu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu