Literatura: O ȚARĂ ÎN OGLINDA LITERELOR IERNII; Autor: Gheorghe Apetroae dlB *

 

3. O ȚARĂ ÎN OGLINDA LITERELOR IERNII

    „Patria - locul unde ai cunoscut lumina şi

            vechimea neamului”

Autor: Gheorghe Apetroae dlB

*

Bolnavă țară, vă sunt și cu durerea zac ascunsă

în cerul înghețat sub pâsla groasă-neagră de fum;

din zăpezile pe stânci, balaurii îmi cresc pe creste,

purtaţi de vântul rece peste stei, nebuni...!

*

Cascade-s în bulboane, îmi înzăporesc lumina

și în îngheţ, tot rostul mi-l înghite râul…Mai sunt

și păsările-n crâng, doar ca să-mi cânte jalea,

când şobolani din zodii, îmi mişună sătui destui…!

*

Mai văd cărările-mi de gheață pe crestele alpestre,

tot aşteptând mioare-n albe turme, care nu mai vin

şi stele blonde-mi mai răsar devreme-n seri, dar,

când mă văd înzăpezită, în noapte pier de frig...!

*

Eu am şi ”cruci” pe ceru-mi trist şi cruci în cimitire,

ce se-mulţesc cu râvnă prin satele ce-mi pier,

când mulţi copaci de-ngheț crăpând într-un blestem,

căzând zăpor de suferinţe, se vor sicriul meu...!

*

Presimt mirosuri în oglindă-mi, de ninsori cu umbre

căzute fără margini, de mari neliniști și flori aspre,

de gheață, de frig cumplit și de mâini, cautând iubire,

de sloiuri care plâng de prea mult ger și crudă iarnă…!

 

Literatura: CUVÂNTUL IERNII, STÂNCA DIN SUFLET; autor: Gheorghe Apetroae dlB.

 

CUVÂNTUL IERNII, STÂNCA DIN SUFLET
Autor: Gheorghe Apetroae dlB.
*
Ești magul prăvălit pe trupul unei nopți bacante,
cu străluciri selene, cu drept între Pleiade…!
Iar sufletul ți-e re-nviat cu resorbiriri de har
din sânii stelei „Sica”, din ”Fecioara”, în Hiade,
cu abundența de lumină în luciul ei crisal…!
Te porți cu ea-n petreceri în iernile din sud,
înzăpezit, între troiene, de Venus fascinat, sedus…!
*
În lut, viscerele-ți trecute ți gândul ți-l ascund
de fulguirea iernii lungi, ți-l scutură, ales nisip
clepsidric argilit divin, în zbor cu albe reci vedenii;
ți-l poată duh și-n oasele cu descărnări de ger...!
Dar, Eul, tău etern rămâne, zid trainic de palat
și lutul stâncii tale pat, prielnic, iubitor Cuvânt
cu suflet adormit în „moaște” cu blesteme…!
*
Cu fruntea, fața albe, cu fluorine buze, la rugă-i duhul tău;
fecioarele prințese-l înconjură, ți-l trece-n vămuiri
prin poarta inimii alese. Coralic, el iese triumfal,
în oase chipeșe, cu chipul areniu de stâncă...!
E-mbrățișat, plăcut și e iubit, în sine-i e trecut
prin iarna nesfârșită..! Și, serafimi, în cor, îi cântă
într-un festin etern, pe locu-n Totul ne-nceput…!

Literatura:„ COMUNA BOROAIA și PERPETUA SA ÎNĂLȚARE”; Autor: Gheorghe Apetroae dlB

 Domnului primar al Comunei Boroaia- Suceava: Ing. VASILE BERARIU- PE MARGINEA EVENIMENTULUI „ COMUNA BOROAIA și PERPETUA SA ÎNĂLȚARE”.

Mulțumindu-vă pentru onoarea de a fi invitat și, regretând că nu pot participa la prestigiosul eveniment, doresc să vă transmit câteva gânduri, de mulțumire și suces deplin în această manifestare încărcată de patriotism local și național, în totul ce întreprindeți dumneavoastră și grupul inimos de boroieni, care vă stă în permanență alături, însoțite de poemul meu, intitulat „LOCURI ETERNE”. Gheorghe Apetroae, de loc din Boroaia, Sibiu, 2023.

Românii au luptat de secole pentru a-și păstra hotarul- temelia existențială, pentru independența statală și unitatea națională, iar Boroienii și-au dat cu

prisosință obolul la Războiul pentru independență și în cele două războaie mondiale,

au luptat vitejește pentru idealul sfânt al unității de credință, pentru dragostea de

Neam, de pământul lor și pentru întregirea țării, pentru o Românie independentă.

Sunt mândru că pentru patrie și în cinstirea Eroilor boroieni, pentru patriotismul lor, administrația comunei Boroaia arborează în solemnitate în fiecare an Drapelul Național la Sanctuarul Eroilor, deschizând seria festivităților ce onorează cu multă recunoștință evenimentul.

Despre sacrificiile și vitejiile românilor, în importantă măsură a boroienilor, pentru păstrarea ființei neamului și a țării, multe din personalitățile marcante europene și naționale, în lungul istoriei, aveau să se exprime, cum ar fi: Jules Michelet- istoric francez, care spunea că „ Românii păstrează neștirbit tot ce le-au lăsat străbunii: portul, moravurile, limba și mai cu seamă marele lor nume de români”; poetul tragic grec Euripide, născut în anul 480 î. Hr., la Salamina, acolo unde grecii aveau să îi înfrângă pe perși în bătălia pe Marea Egee, se exprima că „ PATRIA este pământul care hrănește”.

E plăcut și frumos să mori pentru patrie era îndemnul lui Horațiu adresat tineretului, de a urma pildele de vitejie ale străbunilor- Horațiu „ Ode”, III,2, 13, citat de univesitarul Ioan Bogdan”. Mihail Sadoveanu, abordând idea de patriotism sugerează că „ Patriotismul nu înseamnă ură împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenția că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic”. Romain Rolland se exprima: ”patria sunt eu, ești tu, e tot ceea ce iubim, tot ceea ce visăm, tot ceea ce va fi când nu vom mai fi noi”. Barbu Ștefănescu Delavrancea exclama: „patria este pământul plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor. Pentru ca să fie Patrie, trebuie mai întâi să fie religia strămoșilor, sfânta cuminecătură a sufletelor calde, adorația acestora, care au fost și nu mai sunt decât țărână și oase!” „PATRIA este locul unde am iubit și am fost iubit” ne spunea romancierul și eseistul, poet Alecu Russo, ideologul generației de la 1848 și autorul volumului Cântarea României, participant la Revoluția de la 1848 de la Iași și de la Blaj.

„Patria este un copil. Dacă uiți de ea, poate să plece de acasă”, exclama marele poet patriot roman din partea stângă a Prutului Grigore Vieru. Pentru toți soldații eroi, pentru toți cei care si-au vărsat sângele pentru idea de Patrie, Națională, le purtăm în fiecare an o nesfârșită gratitudine… NEMO PATRIAM, QUIA MAGNA EST, AMAT SED QUIA SUA (lat) spunea Seneca în „EPISTULE”, 66,26- „ nimeni nu-și iubește patria fiincă este mare, ci pentru că este a sa.”. Citate de univrsitarul sibian I. Bogdan.

* Boroaia, pentru mine, este Patria cea mică-mumă din Patria Mare România, în care m-am născut, din glia din care am răsărit pe vatra părintească, din pământul natal străbun și strămoșesc, acum 77 de ani, și căreia îi duc necontenit dorul! - Dr. ing. expert în Ministerul Justiției, eseist și poet Gheorghe Apetroae.

LOCURI ETERNE

Autor: Gheorghe Apetroae: Am scris acest poem cu dorul de Boroaia, de Moișa şi de Susenii mei natali…

*
De dor, de ai copilăriei zei și de mirifice culori, Boroaiei- fiu,

în leagănul priveliştilor ei întors acum, să-mi spuneţi voi de un alt loc

de căutări prin primăveri şi cer, ce l-ați simţi mai mult decât acesta,

mai prielnic şi mai înflorit, mai sigur, mai înalt şi mai iubit,

mai liber, mai român, mai sfânt, mister al unor bogății nescrise…!

*
Da. De dor, e locul tainei cristicului gând, de zbor la Piscul Stânișoarei

în stare a-i rosti de legământ şi a vibra-n eterna rechemare

la plaiurile Moişii și Boroaiei, și- ale Săcuței cu Dadiştea în pajiști,

la Mălăieştea cea urcată-n cer cu preistoria-I în vetre și topoare

şi-n Ţarina cu veşnicie-a lan, în necuprinsuri de livezi stelare…!

*
Cu ele poți scruta spre culmea Pleșului, Olimpul cel zidit Boroaiei,

spre codrii de molizi ai Suhei, la Boboceni, Suseni, spre Râșca,

spre Bogdănești și Baia- porniri de flăcări viu aprinse, voivodale,

spre Fălticeni și-nspre Jahalii, magia unor veșnicii-miracol

în oazele astrale și în pelerine vise, spre- a Neamţului istorică cetate…!

*
Sunt locuri unde Dragoș, pe bourul, de codrii cei adânci cinabri-l despărțise

și-l ocoli, spre a-l vâna la apele Moldovei, pe zarea pajiştei albastre,

locuri cu dor, de unde zorii ei, căzând pe “Vale” şi pe “Şes”,

se lăfăie–n Bărăști și în Giulești lumina- pe locuri mușatine,

de pe-nălțime galopând cu-argintul din amurg ca să adape seara…!

*
Spuneţi-mi, dar, ce un alt cer azur se poartă-n cântec, pe alt loc

de libertate, în vegheri, la temple sacre-n straiele lazure,

cu plaiuri veșnic în soboare și-n freamăte de jocuri siderale

de îngeri blânzi, în hore prinși în veri prin holdele solare,

sau concertând edenic simfonia stelelor aprinse în izvoare…?

*
Frumos e-aici, iar gândul înţelept: imperiul nobilei simţiri

din locuri bătrânești crescut cu rădăcinile de arbori tot mai vii,

adânc înfipte în străbuni, cu dărnicii în suflet şi-n cuvânt

de cântec şi de joc, în generaţii boroiene noi-

pe locurile de trecut și de eternitate se dilată emblematic…!

Text original. Toate drepturile rezervate autorului Gheorghe Apetroae.

Îmi place

Comentează

Trimite

Literatura:TU, ÎȚI SIMȚI IARNA ÎN SUFLET Autor:Gheorghe Apetroae dlB

 

TU, ÎȚI SIMȚI  IARNA ÎN  SUFLET

Autor: Gheorghe Apetroae d.l.B.

*

Din trunchiu-ți odrăslit, de pom îmbătrânit,

ești ramul dezvelit de-odăjdia de frunze;

inelele cu ani îți sunt de „Pegas” fulguite

cu albe flori de gheață din clipele trecute

și reci, le porți pe toate pripășite-n suflet…!

*

În „Lyra albă” să-ți valsezi cu stelele Cuvântul,

o înzestrezi de iarnă cu clopoței de-argint,

îi simți inverniei răceala în galactic trup

și o-nveșmântezi în alb cu lucie peteală,

cu lacrimi de fecioară, al ei suflet i-l plângi…!

*

Dar ești ramul de gheață, de frunze dezvelit,  

copil și azi cu sufletul din locul lui plecat,

să bați cu gândul tău în geamul casei prăfuit,

prin care-n locul tău prea lesne au pătruns

reci, albe vremi cu duh și-ți viscolesc trecutul…!

*

Întroienit de ani, prin alte primăveri acum,

cu albe nobile cuvinte, cireșii să-i dezgheți,

apuci pe ulița de dor, prin gerul mare-al clipei,

pe-același drum întroienit în tine, să te bucuri

de pașii-mpironiți, atât de-adânc, în suflet…!

*

Pe drumul alb și rece-al satului, să îl dezgheți,

tu, în mantaua literelor iernii tale l-ai cuprins

de-ngheț să îți salvezi, în el, sedus, cuvântul,

la crucea drumului destroienit, de tine înflorit

să-l simți și să-ți alungi în el iarna din suflet…!

Eseistica: GHEORGHE APETROAE DLB: Din sofia lui Heraclit și lirica lui Pindar

 

Distribuit pentru: Public
GHEORGHE APETROAE DLB:

Din sofia lui Heraclit și lirica lui Pindar, din atomistica lui Leucip și Democrit, din gravitația newtoniană și din funcțiile diferențiale infinitezimale leibniziene și nu numai, trebuie să înțelegem că e necesar să învățăm de la astre, cum că toate cele care au fost și toate cele care astăzi, din cele care au fost, sunt, rămân sinergii corporale nucleon-bozonice în câmpuri gravitice și cuantic-fotonice, în matricea sitemelor atomare, astrale, constelare, galactice și metagalactice, în cosmicitatea trecutului prezentului și neînceputului, transfigurate dynamic în temporalitate, că toate gravifică în polaritatea lor cosmică, cu substanța lor duală polarizată în spațialitatea universalului newtonian și leibnizian, cu forțe gravitice, determinate de densitățile structurale ale materiei și de accelerație-constanta cosmică-Poisson, totul în jurul osiei metagalactice- în jurul axului demiurgic al tronului black-hoole ceresc, toate fiind purtate identitar prin spații euclidiene- recte și lobacevskiene- în spirale și elipse orbitare, cu temporalități diferențiale, spre tot un neînceput cosmic. Să știm că toate sunt în energii materiale și spirituale divine, deși pentru noi, multe, fără preț, dar și că oamenii cei frumoși în străfundul interiorului lor, chiar neprețuiți, fiind, nu mor! Ei rămân, precum astrele din constelații, cu substanța lor duală, întru materialitatea și sfințenia armonică-spirituală a trupului veșniciei! Să lupți mereu, dar, pentru a grăbi trecerea ploii mari și a furtunii grele, oricât de grave ar fi acestea în cerul cel de sus și în cel din străfundul abisului tău spiritual și cu siguranță îți va zâmbi, în curând, curcubeul!!! Gheorghe Apetroae dlB, dr. în șt., dr. honor causa, eseist și poet.

Postarea publicată de Gheorghe Apetroae

---

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Gheorghe Apetroae

Srpontsode lgfg1ia1r8773au7m5ecib5h7605lc9a u 0mfea11fr:8l9a  · 

Distribuit pentru: Public

Gheorghe Apetroae

Srpontsode lghg1ia1r9770au7m5ecib h7605lc9a uf0mfea91fr:8l9a  · 

Distribuit pentru: Public

Distribuit pentru: Public

GHEORGHE APETROAE DLB:

Din sofia lui Heraclit și lirica lui Pindar, din atomistica lui Leucip și Democrit, din gravitația newtoniană și din funcțiile diferențiale infinitezimale leibniziene și nu numai, trebuie să înțelegem că e necesar să învățăm de la astre, cum că toate cele care au fost și toate cele care astăzi, din cele care au fost, sunt, rămân sinergii corporale nucleon-bozonice în câmpuri gravitice și cuantic-fotonice, în matricea sitemelor atomare, astrale, constelare, galactice și metagalactice, în cosmicitatea trecutului prezentului și neînceputului, transfigurate dynamic în temporalitate, că toate gravifică în polaritatea lor cosmică, cu substanța lor duală polarizată în spațialitatea universalului newtonian și leibnizian, cu forțe gravitice, determinate de densitățile structurale ale materiei și de accelerație-constanta cosmică-Poisson, totul în jurul osiei metagalactice- în jurul axului demiurgic al tronului black-hoole ceresc, toate fiind purtate identitar prin spații euclidiene- recte și lobacevskiene- în spirale și elipse orbitare, cu temporalități diferențiale, spre tot un neînceput cosmic. Să știm că toate sunt în energii materiale și spirituale divine, deși pentru noi, multe, fără preț, dar și că oamenii cei frumoși în străfundul interiorului lor, chiar neprețuiți, fiind, nu mor! Ei rămân, precum astrele din constelații, cu substanța lor duală, întru materialitatea și sfințenia armonică-spirituală a trupului veșniciei! Să lupți mereu, dar, pentru a grăbi trecerea ploii mari și a furtunii grele, oricât de grave ar fi acestea în cerul cel de sus și în cel din străfundul abisului tău spiritual și cu siguranță îți va zâmbi, în curând, curcubeul!!! Gheorghe Apetroae dlB, dr. în șt., dr. honor causa, eseist și poet.

Toate reacţiile:

1Florin Apetroae

2 comentarii

Îmi place

Comentează

Trimite

Distribuie

Florin Apetroae

Mesajul e frumos și plin de imaginație, îmbinând știința, poezia și ideea de veșnicie într-un mod care inspiră. Se simte o viziune profundă asupra universului și vieții. Poate că adevărul ultim e încă dincolo de cunoașterea noastră, dar frumusețea reflecțiilor dumneavoastră rămâne, chiar și acolo unde știința nu confirmă cum că:

1. Spiritul și sufletul veșnic – Știința nu a demonstrat că există o parte nemuritoare a omului care continuă să existe după moarte. Conștiința pare mai degrabă legată de funcționarea creierului. Totul este energie și materie interconectată. Fiecare particulă are o istorie de miliarde de ani. Timpul și spațiul sunt inseparabile – dar sunt percepute subiectiv. Nu există o „componentă spirituală” a materiei. Energia nu dispare – se transformă.

2. Nucleul universului și axul cosmic – Universul, așa cum îl înțelegem acum, nu are un centru sau un nucleu fizic. Gravitația, câmpurile cuantice și structurile galactice sunt distribuite uniform pe scară mare, fără un punct central.

Frumusețea interioară a ființei umane este doar o concepție umană. Chiar și așa, ideea că oamenii buni „nu mor” rămâne puternică, pentru că lasă urme în ceilalți și în lume și este o formă de veșnicie pe care noi, cu mintea noastră, o putem imagina.

• 2zile
• Grijă
• Răspunde

Gheorghe Apetroae

Frumos gândești, feciorul meu, matematician și informatician, Florin. Tatăl tău, fiind, nu m-am așteptat la acest comentariu excelent! Felicitări! Mulțumesc!!!