3. O ȚARĂ
ÎN OGLINDA LITERELOR IERNII
„Patria - locul unde ai cunoscut
lumina şi
vechimea
neamului”
Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Bolnavă țară, vă sunt și
cu durerea zac ascunsă
în cerul înghețat sub
pâsla groasă-neagră de fum;
din zăpezile pe stânci,
balaurii îmi cresc pe creste,
purtaţi de vântul rece peste
stei, nebuni...!
*
Cascade-s în bulboane,
îmi înzăporesc lumina
și în îngheţ, tot rostul
mi-l înghite râul…Mai sunt
și păsările-n crâng, doar
ca să-mi cânte jalea,
când şobolani din zodii,
îmi mişună sătui destui…!
*
Mai văd cărările-mi de
gheață pe crestele alpestre,
tot aşteptând mioare-n
albe turme, care nu mai vin
şi stele blonde-mi mai
răsar devreme-n seri, dar,
când mă văd înzăpezită, în
noapte pier de frig...!
*
Eu am şi ”cruci” pe
ceru-mi trist şi cruci în cimitire,
ce se-mulţesc cu râvnă
prin satele ce-mi pier,
când mulţi copaci de-ngheț
crăpând într-un blestem,
căzând zăpor de suferinţe,
se vor sicriul meu...!
*
Presimt mirosuri în oglindă-mi, de ninsori cu
umbre
căzute fără margini, de mari neliniști și flori
aspre,
de gheață, de frig cumplit și de mâini, cautând
iubire,
de sloiuri care plâng de prea mult ger și crudă
iarnă…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu