Domnului primar al Comunei Boroaia- Suceava: Ing. VASILE BERARIU- PE MARGINEA EVENIMENTULUI „ COMUNA BOROAIA și PERPETUA SA ÎNĂLȚARE”.
Mulțumindu-vă pentru onoarea de a fi invitat și, regretând că nu pot participa la prestigiosul eveniment, doresc să vă transmit câteva gânduri, de mulțumire și suces deplin în această manifestare încărcată de patriotism local și național, în totul ce întreprindeți dumneavoastră și grupul inimos de boroieni, care vă stă în permanență alături, însoțite de poemul meu, intitulat „LOCURI ETERNE”. Gheorghe Apetroae, de loc din Boroaia, Sibiu, 2023.
Românii au luptat de secole pentru a-și păstra hotarul- temelia existențială, pentru independența statală și unitatea națională, iar Boroienii și-au dat cu
prisosință obolul la Războiul pentru independență și în cele două războaie mondiale,
au luptat vitejește pentru idealul sfânt al unității de credință, pentru dragostea de
Neam, de pământul lor și pentru întregirea țării, pentru o Românie independentă.
Sunt mândru că pentru patrie și în cinstirea Eroilor boroieni, pentru patriotismul lor, administrația comunei Boroaia arborează în solemnitate în fiecare an Drapelul Național la Sanctuarul Eroilor, deschizând seria festivităților ce onorează cu multă recunoștință evenimentul.
Despre sacrificiile și vitejiile românilor, în importantă măsură a boroienilor, pentru păstrarea ființei neamului și a țării, multe din personalitățile marcante europene și naționale, în lungul istoriei, aveau să se exprime, cum ar fi: Jules Michelet- istoric francez, care spunea că „ Românii păstrează neștirbit tot ce le-au lăsat străbunii: portul, moravurile, limba și mai cu seamă marele lor nume de români”; poetul tragic grec Euripide, născut în anul 480 î. Hr., la Salamina, acolo unde grecii aveau să îi înfrângă pe perși în bătălia pe Marea Egee, se exprima că „ PATRIA este pământul care hrănește”.
E plăcut și frumos să mori pentru patrie era îndemnul lui Horațiu adresat tineretului, de a urma pildele de vitejie ale străbunilor- Horațiu „ Ode”, III,2, 13, citat de univesitarul Ioan Bogdan”. Mihail Sadoveanu, abordând idea de patriotism sugerează că „ Patriotismul nu înseamnă ură împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenția că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic”. Romain Rolland se exprima: ”patria sunt eu, ești tu, e tot ceea ce iubim, tot ceea ce visăm, tot ceea ce va fi când nu vom mai fi noi”. Barbu Ștefănescu Delavrancea exclama: „patria este pământul plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor. Pentru ca să fie Patrie, trebuie mai întâi să fie religia strămoșilor, sfânta cuminecătură a sufletelor calde, adorația acestora, care au fost și nu mai sunt decât țărână și oase!” „PATRIA este locul unde am iubit și am fost iubit” ne spunea romancierul și eseistul, poet Alecu Russo, ideologul generației de la 1848 și autorul volumului Cântarea României, participant la Revoluția de la 1848 de la Iași și de la Blaj.
„Patria este un copil. Dacă uiți de ea, poate să plece de acasă”, exclama marele poet patriot roman din partea stângă a Prutului Grigore Vieru. Pentru toți soldații eroi, pentru toți cei care si-au vărsat sângele pentru idea de Patrie, Națională, le purtăm în fiecare an o nesfârșită gratitudine… NEMO PATRIAM, QUIA MAGNA EST, AMAT SED QUIA SUA (lat) spunea Seneca în „EPISTULE”, 66,26- „ nimeni nu-și iubește patria fiincă este mare, ci pentru că este a sa.”. Citate de univrsitarul sibian I. Bogdan.
* Boroaia, pentru mine, este Patria cea mică-mumă din Patria Mare România, în care m-am născut, din glia din care am răsărit pe vatra părintească, din pământul natal străbun și strămoșesc, acum 77 de ani, și căreia îi duc necontenit dorul! - Dr. ing. expert în Ministerul Justiției, eseist și poet Gheorghe Apetroae.
LOCURI ETERNE
Autor: Gheorghe Apetroae: Am scris acest poem cu dorul de Boroaia, de Moișa şi de Susenii mei natali…
*
De dor, de ai copilăriei zei și de mirifice culori, Boroaiei- fiu,
De dor, de ai copilăriei zei și de mirifice culori, Boroaiei- fiu,
în leagănul priveliştilor ei întors acum, să-mi spuneţi voi de un alt loc
de căutări prin primăveri şi cer, ce l-ați simţi mai mult decât acesta,
mai prielnic şi mai înflorit, mai sigur, mai înalt şi mai iubit,
mai liber, mai român, mai sfânt, mister al unor bogății nescrise…!
*
Da. De dor, e locul tainei cristicului gând, de zbor la Piscul Stânișoarei
Da. De dor, e locul tainei cristicului gând, de zbor la Piscul Stânișoarei
în stare a-i rosti de legământ şi a vibra-n eterna rechemare
la plaiurile Moişii și Boroaiei, și- ale Săcuței cu Dadiştea în pajiști,
la Mălăieştea cea urcată-n cer cu preistoria-I în vetre și topoare
şi-n Ţarina cu veşnicie-a lan, în necuprinsuri de livezi stelare…!
*
Cu ele poți scruta spre culmea Pleșului, Olimpul cel zidit Boroaiei,
Cu ele poți scruta spre culmea Pleșului, Olimpul cel zidit Boroaiei,
spre codrii de molizi ai Suhei, la Boboceni, Suseni, spre Râșca,
spre Bogdănești și Baia- porniri de flăcări viu aprinse, voivodale,
spre Fălticeni și-nspre Jahalii, magia unor veșnicii-miracol
în oazele astrale și în pelerine vise, spre- a Neamţului istorică cetate…!
*
Sunt locuri unde Dragoș, pe bourul, de codrii cei adânci cinabri-l despărțise
Sunt locuri unde Dragoș, pe bourul, de codrii cei adânci cinabri-l despărțise
și-l ocoli, spre a-l vâna la apele Moldovei, pe zarea pajiştei albastre,
locuri cu dor, de unde zorii ei, căzând pe “Vale” şi pe “Şes”,
se lăfăie–n Bărăști și în Giulești lumina- pe locuri mușatine,
de pe-nălțime galopând cu-argintul din amurg ca să adape seara…!
*
Spuneţi-mi, dar, ce un alt cer azur se poartă-n cântec, pe alt loc
Spuneţi-mi, dar, ce un alt cer azur se poartă-n cântec, pe alt loc
de libertate, în vegheri, la temple sacre-n straiele lazure,
cu plaiuri veșnic în soboare și-n freamăte de jocuri siderale
de îngeri blânzi, în hore prinși în veri prin holdele solare,
sau concertând edenic simfonia stelelor aprinse în izvoare…?
*
Frumos e-aici, iar gândul înţelept: imperiul nobilei simţiri
Frumos e-aici, iar gândul înţelept: imperiul nobilei simţiri
din locuri bătrânești crescut cu rădăcinile de arbori tot mai vii,
adânc înfipte în străbuni, cu dărnicii în suflet şi-n cuvânt
de cântec şi de joc, în generaţii boroiene noi-
pe locurile de trecut și de eternitate se dilată emblematic…!
Text original. Toate drepturile rezervate autorului Gheorghe Apetroae.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu