CE DACĂ Autor:Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)

 

CE  DACĂ

Autor:Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)

***

Ce dacă timpul îți curge liber în cu- vântul luminii arămii

prin ploile reci, prin vânturi iuți și aspre, pe carâmbul vieții?!

Când curge prin copaci cu frunzele demonice-n foșniri bacante,

cu dans stellar pe caldarâmul ud și-n aer greu, în el, dedus,

covor de frunze gros, melancholie, clipei să-i trezească…?!

***

Ce dacă te cuprind zăpezile polare și ți s-aștern în minte

în fuga de finit, spre a-ți grăbi tăcerea, în cursa altei clipe…?!

Să nu-ți mai țină casa-n rost, grădina, firea să-ți croiască

un drum în necuprinsul cel cuprins de triste nostalgii…,

un efemer, cu cerul să-ți petreci reci clipe-n asfințiri…!

***

Ce dacă-n miezul vieții tale-ți ostoiești declinul, cântând

durerilor din lespezi efemere și din lut, de veșnicii crezute;

destinul tău e- al „Lirei” netăcute, de a fi, pentru a nu-i fi,

decât un fost-căzut din clipele dezmărginitului neînceput…!?

Din putreziri să te renaști sfințit, la cer-stâlp de destin…!?

***

Ce dacă-n fuga de finit ferestre spre lumină încă îți deschizi,

zorind în asfințit a răsări o „Lira„ galactică în nemurire...,

a nu mai fi decât un rest aprins, o fire-n despărțire,

replămădind din lutul argiliu, alt eu, cu vreri re-nsuflețit,

-statuie vie în neant, cu grai și simț, cu duh de sfântă…?!

***

Ce dacă, din finit ți-ai construit, din bezna lui, un templu de lumină…?!

Când trinitar în Ne-nceput, tot cazi un meteor, să îți configurezi

din timpul tău, inflorescențe-n Haos... Ce dacă te dezlimitezi,

în absolut să te înveșnicești, în duhul semnelor pe cer dedus,

într-o lăuntrică-nsumare, la tot ce vezi și tot ce poți să simți…!?

***

Ce dacă îți desparți de lumea ta lumina și nu îmbrățișezi Neantul…?!