TRUNCHIUL DE SEMNE PE ABSOLUT
Autor:
Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu
*
În verdura despărțirii voastre
au înflorit crinii
și absintul Arthemisei
îl împarți cu nevăzutul
de ea crezut, să nu-l
crezi, ajuns în și dincolo de suflet!
În ochii limpezi, însângerați
cu ultimul gând,
ai închis calea iubitei
în acest amurg…!
*
Dincolo de neant ai
dezbrăcat cu totul Luna,
să poți să-i alinți
aura irisului în risipire!
Din mâinile cerului -
și el ajuns cărunt,
Ai fost scăpat, mai
aproape de sânii flăcării –
un izvor îmbălsămat de
roze și cântec!
*
Pe runa lâncedă alunecă
din titva ta cuvintele,
zuruind cu eleganță prea devreme-n țărână…
repede cresc pe locuri
din nicăieri, umbrele…
Se înfierbântă în
sărutul trecerii tale bacantele:
ideile tale cu freamăt de nisip în valurile
mării…!
*
Bolnave de plăceri și
de neliniști în cugetul lor
îți curg prin oasele
aspre și plumbuite genele-
chipul nostalgic la
timpul opririi din cursa viselor… !
Trupul tău descărnat de
carnea luminii, e un trunchi
cuprins de vecii,acum, roditor de semne pe absolute…!
*
La o nemargine a ta din
jumătatea nevăzută,
dincolo de cer, a
coborât în tine, flămând,
din zbor, vulturul, să
își înfingă ghearele
și clonțul în inima-ți
de înger, sfârtecând-o
ca pe o zare azură ceruită în franjuri carnale…!
*
E dincolo de adînc
liniștea ta pictată pe amurg
și sângerează din zori o
solară eritrină lumină…!
Din iubirea de înălțimi
îți cresc și ți se întind aripile,
ochii tăi să rămână
deschiși pe larguri adânci…
Aștepți scânteierea
tainicelor neînceputuri…!
-poem publicat în
„Negru pe alb”,cu titlul „Elegie în imagini”, 14 iunie, 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu