IMAGINI
AUTUMNALE - POIANA ALBASTRĂ A LUMINII
APUS
CU CERB
Autor: Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu
*
În largul însorit al poienii din pădurea albastră,
la izvoarele reci ale serii, colorate de toamnă,
cerbul svelt și plin de trufie în inima turmei-
un arcaş dibaci de ciute, al coroanei tenebre,
*
adulmecă bolta adânc și-n boncăn suflarea şi-aprinde,
săgeată cu vârful de sceptru se-aruncă,
ia stelele-i ciute în coarne şi cerul la fugă…
Arborii serii cu freamăt îi sângerează în vene…!
*
În haită sosiți, din Cornul de Lună desprinși
de vântul serii și îndemnați înspre pradă,
câinii „Proserpinei” se-aruncă spre cerb și-l aleargă,
din turmă-l desprind și de pe zare-l alungă…,
*
colţii, raze-și înfing în coapsele-i fragede - albe,
gambele-i sfâşie și, stele- șiroaie de salbe- în iureș
cerbului îi trec, copitele-i scapără fulgere;
sângele serii îi curge de sub chişiţa neagră…
*
Un astru cervid, de zile, acum apus, sub stei alunecă
sleit de puteri de pe bolta toamnei târzii,
în hău se prăvale și, cu o ultimă spasmă în ultimul muget,
suflarea și-o curmă sub stânci andaluze…
*
Departe rămase, cu vrerile mari, de El, în ele trezite
și de urletul apelor pe văile însângerate de seară,
ciutele-stele își sorb plăcerile din al nopţii izvor;
de pe boltă își pasc neliniștile din al zilei crepuscul...
*
Pe albăstrimea zării, ciutele-și petrec cerbu-n uitare
și-n valuri de raze cu-al nopţii- Centaurul-, petrec,
împreună se scaldă, se-mpreună, se-adapă din cornul de lună
și-n mersul bolţii pasc celestine flăcări: - zorii veciei…
*
Cu sângele galactic în mers, cu vrerile lor dianic aprinse…
- E o logodna cervidă-galactică pe apus, cu Centaurul
și nuntă-n tot cerul în ruginiul de toamnă târzie…
E un rai de plăceri: poiana albastră-a luminii…!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu