REMEMORĂRI
DEVENIRE
Ajuns de ani în miezul
vieţii,
te-ai întrebat: cât vei trăi?
şi ţi-ai răspuns: după
destin!...
cu El, pe calea
ce ţi-e dată,
ai regăsit în conştiinţa
vie
a tinereţii poezie,
în umbre-alunecată...
Cu Ea, bizar te-alergi
din ieri, în azi ,te mâni
prin lume...
să te deprinzi cu noul,
ai renunţat la vechi,
iar adevărul, dubla
existenţă
le-ai apucat din ale vieţii legi...
De clipe sincer, rătăcit,
în templul flăcării ajuns
treci mâinile pe zare,
dezmierzi nemărginitul
de geometrii adânci
şi-n gândul prafului
de stea colinzi banal
un drum al ne-nceputului,
arunci săgeţile aprinse
sărbători şi lacrimi
în scuturi glaciare de Cuvânt...
Treci totul azi în azi,
la altă referinţă,
smulgi vieţile ascunse
sălbaticelor stânci
şi -un altul sensul lumii,
altul îl observi
decât atunci când,
în senine zile,
scriai de primăvară,
cu - al tinereţii verv...
De energii ţi-s pline reţelele
valente,
şi drumurile toate
mai lesne le colinzi
ai nava propulsată
de infinite forţe,
iar de tăria forţei
eşti permanent flămând...
cât veacul biologic în legea-i
se înalţă
şi universul stâncii
nu - şi uită de destin...
fiinţă tu, în trecere,
cu zâmbetul
nu poţi să cucereşti decât
mişcare,
iar din trecutul mare
cu – al Lui tărie, vii...
Ai căpătat puteri din templul
stea al razei,
pe toate să le - aşezi
cum vin, la locul lor,
s- aduci din tinereţe poezia,
cu ea să prevesteşti ,
un secol nou!...
Cluj-Napoca, 25.11.1984
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu