FULGERÂND TĂCEREA - REVEDEREA DIN ZORI
LA PORT ARTHUR
Aici, din resturi argilii, o fire blue de cer încins
în suflul primăverii, plasmă, adâncul l-ai desprins...
eşti prund cu sângerări de vreri: chip de nisip,
în duh să creşti duh bolţii, granatic în cuvânt...
s-aduni din ploi de flori, balsamul greu de mir,
sedus de jumătăţi de corn magnetice - n delir,
încercuit de gând, involt, zvâcnind în bobociri
de îngeri, zbori în lumini de aripi cerului citrin!....
Ca să răsari din el, al lui şi-n sine-n re-găsiri
pe- algare mări geode, colindător de stele,
în valuri crise-malachii, plimbi rozele rebele...
Eşti rege pe columbe, pe griji şi pe mistere!..
Ţi-alegi în schimb simţirile în Thule, alte arce
vieţile de aştri-n zori cu retrăiri în Parce...
În mistice asceze, verşi razele, un râu de lacrimi!...
de suferi, stânci îţi cresc din cruce şi din datini,
un crin alb cu balsam, să i - l oferi bacantei
virilă-n simţăminte mari şi în iubiri cu patimi !....
în rest, speranţa noii dimineţi zăgăzuită - n Sfinx,
din ce-s smeriri, să le înalţi o rugă la părinţi,
în tot ce sapi adânc, să dai de stele, de senin,
cu raze, re-nflorind trăirile în recile-ţi iatacuri...
de trecere, să scapi, reizvodeşti în firi icoane
şi le aşezi pe fruntea Lunii, în mălinii coroane,
femeiei uceniţă-n scrin.. Monah cu chip de pelerin,
dintr-un gheţar norveg spre Ron, pe-o glacială cale,
în pripăşiri de demoni, sub vălmăşii de mult azur,
apostol crist devii şi-o strajă iar Ofeliei barbare,
s-o cânţi, ca şi Rimbaud, uimit de Port Arthur!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu