CÂNTECUL LUI CRISTOFOR”
LA CASTEL
Din port, cu soarele de braţe prins,
pe umerii săi mari, cu cerul levantin,
spre scara-naltă-n arce de recif
urca El, prinţul Cristofor, uimit
de Luna care îi curta misterul...,
nerăbdător a-şi revedea castelul!...
Cu aripi largi, întinse-n necuprins
îl însoţea în dans, din chei, Lilith
şi-l îndrăgea-n păcatul greu, Ursita:
răspunsul lui era în fiecare val-
dor renăscut de largul egean! ...
În jur, livezile de rai îmbălsămau,
batute-n stele, calea-i de absint
şi-n mersul fericit, în înflorire, rodii
valsau cu doru-i de Felippa,
prinţesa lui rămasă-n Porto Santo
sub andaluze boracite zodii! …
În urmă,valurile năvăleau pe chei,
scăldând faleza, unduind în vele
mari negurile ce stropeau lazurul
cu- apusul soarelui în văl granat-
turcoazul viu şi adamit al zării,
tot ceru-n anatas al mării,
castelul lui, curtat de briza serii!...
Şi-n troienirea urnelor de crini,
pe-alei de taină-n unduiri solare
scruta El, prinţul înspre înălţimi,
de Eros prins, în apriga-i vâltoare ,
castelu-i alb în fresce siderale,
zidirile-n lumini cu axinii portale
pe-o cristă, princiară cale!...
Curteni slujeau castelul său cu dor
şi-l însoţeau pe prinţ, pe Cristofor ,
Din port, cu soarele de braţe prins,
pe umerii săi mari, cu cerul levantin,
spre scara-naltă-n arce de recif
urca El, prinţul Cristofor, uimit
de Luna care îi curta misterul...,
nerăbdător a-şi revedea castelul!...
Cu aripi largi, întinse-n necuprins
îl însoţea în dans, din chei, Lilith
şi-l îndrăgea-n păcatul greu, Ursita:
răspunsul lui era în fiecare val-
dor renăscut de largul egean! ...
În jur, livezile de rai îmbălsămau,
batute-n stele, calea-i de absint
şi-n mersul fericit, în înflorire, rodii
valsau cu doru-i de Felippa,
prinţesa lui rămasă-n Porto Santo
sub andaluze boracite zodii! …
În urmă,valurile năvăleau pe chei,
scăldând faleza, unduind în vele
mari negurile ce stropeau lazurul
cu- apusul soarelui în văl granat-
turcoazul viu şi adamit al zării,
tot ceru-n anatas al mării,
castelul lui, curtat de briza serii!...
Şi-n troienirea urnelor de crini,
pe-alei de taină-n unduiri solare
scruta El, prinţul înspre înălţimi,
de Eros prins, în apriga-i vâltoare ,
castelu-i alb în fresce siderale,
zidirile-n lumini cu axinii portale
pe-o cristă, princiară cale!...
Curteni slujeau castelul său cu dor
şi-l însoţeau pe prinţ, pe Cristofor ,
cel mistuit de un neîmplinit amor
pe scări, spre turnul marilor fiori,
acolo unde îi sporea în rău, ursita,
chemările din larg şi dorul de Felippa!...
Din turnul prins de cer, columbele
vegheau la salbele verdurilor rebele
şi tot cuprinsul nins de roze izabele
ce irizau în multele lor crome
veşmântul levantin al mării
şi-al prinţulului sedus de stele
căzute-n el, dintr-o magie- a serii!...
Gheorghe Apetroae Sibiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu