Literatura, Despre trecere, Gheorghe .Apetroae .Sibiu.

III.  ANOTIMPUL  MIRACULOASELOR COMBUSTII        
 DESPRE  TRECERE -  G.A.S.
 În Ea, cerul îşi plimba  în desmăţ
norii de corindon şi travertin,
stropind imensul axiniu al  ochilor
albaştri cu neîncepute cuvinte
din cuvântările celeste…
O lumină undeva în clepsidra
simţirilor ei  se mistuia
expiraţie şi risipă de întreg….
înţelegeau şi asta … apoi,
cu cât  ocoleau nemărginirea,
mai adâncă uitarea  creştea,
în înfloriri erau mai singuri, ,
 în trecere, împreună…
Se extindea trecutul, prezentul
şi nemurirea în singurul  glas
tremurul căderii în Hades,
când  Ea, fără Ea, era  Euridice,
era,  fără să vrea  Orfeu,
iar Lui , cu duh răscolitor
în armonii  îi răsfăţa Treimea!…
timpul  n-ajungea de plângeri
poetic  for  ever…în  Totul,
Ei , rămânând,  unul -  altuia,
adânci  jumătăţi  în trecere,
libere  în viscoliri, în simţiri ,
în mângâieri, între îngeri! …
Gheorghe Apetroae Sibiu