ELEGII ÎN IMAGINI
MARIAJ (II)
Gheorghe Apetroae Sibiu
În largul poienii din pădurea albastră,
la izvoarele serii colorate de toamnă,
cerbul, plin de trufie, în inima turmei,
un arcaş dibaci al coroanei tenebre,
adulmecă bolta, suflarea şi-aprinde !…
săgeată cu vârful de sceptru
pe zarea-n lazur degrabă se-aruncă…
ia stelele-n coarne şi cerul la fugă !...
toţi arborii vrerii îi freamătă-n vene !…
De vânt adunați, înspre pradă trimişi
în haită, de cornul de lună încinși,
câinii Proserpinei pe cerb îl aleargă
din turmă îl scot, de pe zare-l alungă,
colţii: raze-i înfing în coapsele-i albe,
gambele-i sfâşie , stele în salbe,
copitele-i în iureş fulgere scapără!…
sângele serii îi curge de sub chişiţa neagră
şi cade din boltă sub andaluze stânci,
cu o ultimă spasmă, în ultimul muget!…
… un astru, de zile apus, sub stei alunecă !...
Departe rămase, de vreme, în ele trezite,
de urletul apelor însângerate de seară,
ciutele și-l vor şi-l sorb al nopţii izvor
din al zilei crepuscul ... , îmbătate de vise...
pe pajiştea luminii, petrec cerbu-n uitare,
în alte valuri de raze,cu ai nopţii centauri
se-mpreună şi stele, se scaldă în turmă…
In mersul bolţii , din noapte, pasc zorii veciei :
flăcări de sânge în vreri dianic aprinse !...
- E iarăşi logodnă şi e nuntă-n tot cerul !...
E un rai de plăceri : poiana albastră-a luminii !..
Volumul de versuri” Depășirea trecerii” ,
MARIAJ (II)
Gheorghe Apetroae Sibiu
În largul poienii din pădurea albastră,
la izvoarele serii colorate de toamnă,
cerbul, plin de trufie, în inima turmei,
un arcaş dibaci al coroanei tenebre,
adulmecă bolta, suflarea şi-aprinde !…
săgeată cu vârful de sceptru
pe zarea-n lazur degrabă se-aruncă…
ia stelele-n coarne şi cerul la fugă !...
toţi arborii vrerii îi freamătă-n vene !…
De vânt adunați, înspre pradă trimişi
în haită, de cornul de lună încinși,
câinii Proserpinei pe cerb îl aleargă
din turmă îl scot, de pe zare-l alungă,
colţii: raze-i înfing în coapsele-i albe,
gambele-i sfâşie , stele în salbe,
copitele-i în iureş fulgere scapără!…
sângele serii îi curge de sub chişiţa neagră
şi cade din boltă sub andaluze stânci,
cu o ultimă spasmă, în ultimul muget!…
… un astru, de zile apus, sub stei alunecă !...
Departe rămase, de vreme, în ele trezite,
de urletul apelor însângerate de seară,
ciutele și-l vor şi-l sorb al nopţii izvor
din al zilei crepuscul ... , îmbătate de vise...
pe pajiştea luminii, petrec cerbu-n uitare,
în alte valuri de raze,cu ai nopţii centauri
se-mpreună şi stele, se scaldă în turmă…
In mersul bolţii , din noapte, pasc zorii veciei :
flăcări de sânge în vreri dianic aprinse !...
- E iarăşi logodnă şi e nuntă-n tot cerul !...
E un rai de plăceri : poiana albastră-a luminii !..
Volumul de versuri” Depășirea trecerii” ,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu