DORUL
DE IANCUL
Gheorghe
Apetroae Sibiu
De
dor de Craiul lor, răsar la Ţebea moţii…
îşi
leapădă calvarul şi-l freamătă-n gorun,
să
le coboare Iancul în retrezire cerul
cu
Vidra în cunună şi Apusenii brâu!…
...
durerea să le curme, El se revarsă-n zorii
împărtăşiţi
cu Horea sub roata altei lumi!…
Sfânt,
magul libertăţii şi soarele dreptăţii
se-nalţă
printre aştre mai falnic, mai august…
furtunile
să-n frunte, El se-mpleteşte-n ramul
gorunului
din Ţebea cu trunchiul de roman!…
Din
Mureş le cuvântă, din Arieş le cântă
pe
undele soboare de harfe îngereşti…
Că-s
ocrotiţi de Thetis, mărturiseşte Crişul
cu
malul drept în Tisa şi malul stâng în Nistrul!…
La
Ţebea, nalt , gorunul le stăruie zenitul…
o
mamă, România, i-a botezat şi-n Jii!...
înconjurat
serafic pe drumul sfânt al Vidrei
îi
însoţeşte Iancul în cer, în munţi şi-n fii!…
...
în templul Judecăţii, din tronul dreptei legi
le
porunceşte Iancul, îi vredniceşte sfântul
să-şi
neclintească locul şi, împlinindu-i gândul,
pe
Apuseni, pe Alba, va străluci Crai Nou!…
Se
creşte-n cer gorunul şi se preschimbă-n scuturi
cu
chip de moţi, Ardealul iubit de Dumnezeu!…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu