DEMERS FAUSTIAN
Gheorghe Apetroae Sibiu
.. cu ochii  stelei în izvoare,
un meteor  din  seri căzut 
plin de mister
şi-mpătimit,
veghezi ... oricare  asfințit!...
ceri  sacrul
clipei efemere
s-o scapi de un
necunoscut!...
scoți din implozii,
viaţă, vremii,
dai  grai
 iubirii  de absurd!...
te-acuzi și când te
ştii în rai,
sorbind din pleoape
clipe  mari... 
trânteşti de stânci...pentru
 paradă,
tot începutul lor de
slavă!...
slujești celui divin,
bând vin,
din mers, repeţi cu
El trecutul-
magistrul zămislit din
El,
sapi în imens
neînceputul!...
-  te-alinţi 
femeie care... eşti
neîmplinită-n chip cu
gândul,
de braţul
lui, când strâns te prinzi,
din sânge ca să-i
sorbi pământul!...
şi de aceea  eşti
 în chinuri, 
cea care, neştiind ce
eşti
cu flăcări...
ca să te sfinţeşti
împarţi infernul 
la ... poeți! ...
mai cânţi  cu
îngeri  pentru roze,
acolo sus când
rătăceşti
în bucuria că trăiești
cu-n visător, ne-cunoscutul!...
cu-n visător, ne-cunoscutul!...
- Dar, Tu ce faci..
prezent și  singur,
de toarta cerului
desprins?...
... bolnav și prins în
rugăciuni
joci clipa lui cu
ne-nceputul!...
și cazi letargic
dintr-o slovă
într-un magnetic 
necuvânt,
sporind simţirile în
linişti,
sorbind din sânii lor...
alt gând!...
ca să te-ntreci cu- al
 clipei  vis,
tot alte  flăcări
să aprinzi,
să arzi iubiri în reci
 şoptiri, 
netimpul dragostei de
îngeri...
agonic, cânţi psalmul
în zori
seminţei cerului din
fire -
un legământ i-acorzi
şi-n rod, 
crești clipa-n calda-i
 retrăire!....
Boroaia , 5
septembrie,1963
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu