BALSAMUL GÂNDULUI
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Ca să cobori bătrân cu greu,
din patul astrelor culcat,
de multe griji lesne trezit-
al stelelor din Gemeni,
din sfânt alcovul tău, sculat,
în roua sângelui scăldat,
păşeşti uşor încet pe cerul turmalin ,
a nu-i trezi tăcerea,
ca-ntr-un cavou adânc, sfinţit,
în care-ai îngropat pe rând
toţi zeii, încă în putere,
spre-a le-nvăţa în trecere
credinţa -n legi şi în tăcere....
şi a putea să-nvârţi uşor,
în jurul axului galactic,
spre a spori cu firea ta,
….lumina zilei din petale,
făr-ajutorul lor, cântând, simţind
iubirea şi speranţa-n cer:
tot universul de plăcere!…
Te-mbată crinii săi fierbinţi-
balsamul gânditor ce-aşteaptă
şi îl valsezi păgân, desculţ,
pe cântul tot al marii treceri ,
al razelor în tine, înroind,
ritmate pe clavirul mării-
un cant sirenic primăverii
ivită din al tău adânc!.. :
- petele noi de pale roze
şi-un paradis de albe flăcări:
- ninsori de fluturi blânzi
cu raze de vecie-n aripi-
preludii de plăcere blues-
căzut în al tău necuprins!…
Tu, roza lui în dans, albastră,
răpusa de sfinte iubiri,
aşa cum inima fecioarei
ritmează gându-n frăgezimi
viind în torţe mari sărutul-
aprinse fla
de-al ei ales, furată…
desprinzi opalul buzelor, surâsul-
mireasma rozei, ne-nceputul
cel prea devreme ofilit în glastră !...
G.A.S.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu