Literatura, Ideal ucis în crome, Gheorghe Apetroae, Sibiu

IDEAL UCIS  ÎN CROME

 Gheorghe Apetroae,Sibiu

De cer ejectat, în turcoaz şi granat

cobori zeule orb, zăpada de stele

s-o arunci umbre peste pădurile albe…

pe raze să aluneci cristic proteic

anonim sub steiul limoniu, înalţime,

pustiu, în roz desmin îmbrăcat…

strivit eşti de stânci şi ucis de valuri,

providenţial, înşeli sinceritatea !...

Ai crescut timid spre neînceput

spre a-l mirui pe Ajax cu balsamuri

- răşina brazilor vânjoşi doborâţi,

purtaţi de nebănuitele tale stihii

în asurzirea celor neauziţi de tine :

- jarul mocnit când scapără şcântei

sub orizontul căderii, trăsnet

eşti  şi stea îngropată în necunoscut

ca-ntr-un vis himeric, speranţele

îţi sunt purtate-n puhoiul  memoriei …,

de necunoaştere, slăbit şi tulburat,

urli  ameninţătoar la cerul fragil

indecent, cobori serpentinele văii,

să constaţi cum ţi se înnoroiază

vederea în voma sfinţită, leneşă

pe ulucele rigide - dube în flux-,

creste lungi dioptaze pierdute-n reflux

în luncile de cireşi înfloriţi de atunci-

piramide astrale de travertin,

şi corindon mălinii în creştere veşnică :

buchetul tău de ametist resfinţit  

în globuri de lumină- clopoţei de argint

culeşi de pe cer, cântecele zării

şi bronzul Lunei  de pe timpanul  mării,

asurzit spânzurat în ghirlande

de la un cer la alt cer, prins în torţe

cu ploi ruginii căzute din firescul firii

din  norii negri , alunii şi turmalini

în furtuni reuniţi, deşertând iubire,

credinţa în care nu crezi în cădere…

lilieci în stibin îţi inspiră idealuri,

parfum de iluzii, văpăia întoarcerii

rozei în dantela cu jocuri fluorine-

cu-vinte aruncate, mute, irepetabile,

nonsensuri la noul mariaj adamic…

eşti dezbrăcat de speranţe, spălat

în ploile reci de aprilie cu amintirile

scrise cu sângele zeului tăcerii…

…atomii tăi de carbon cer împăcare !?…

În grădina visării, ca-ntr-o criptă,

joacă ritmic destine-n uitare :

sufletele-năluci de mesianice himere

în jarul privirii monarhului, ternă

e iubirea inimii zăpezită curând

în pieptul lasc-hematic  al femeii:

mormântul tău e-n tăcerea arterei

învolburate, sângerând iluminare-

substanţa sfintă-n substanţa eternă!...