TEMPLE ÎN
FLĂCĂRI
REVERBERAŢII
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Cred că
clipele copilăriei dimensionează
conştiinţa
şi reverberează în destin. G.A.S.
Privelişti,
de braţele zorilor prinse
farmec copilăriei,
izvoare de vise,
prin floarea fiinţei
îţi curg primenite
şi le asculţi :
Te- aleargă, gătite :
Stânişoara în soare,
la vârfuri pleşuve,
stropite pe zare;
Moişa şi Suha,
răsfrânte de
poale,
prin hora lor să treci
copil la Slătioare …
Te strigă
în susur
pârâul de munte,
de maluri prăbuşit
în recele cristal,
la meandre adânci
umbrite de sălcii
cu pletele despletite
de undele repezi
şi în framăt, arinii,
cireşii şi mălinii...
pe coasta înverzită
şi lunca de flori,
la primăveri de soare
te cheamă înapoi…
Pe drumul
lung
al lumii fiinţei tale
te caută în tine: casa
între livezile de rai
ce-i râd sub povară ;
izvorul rece din deal
grăbit pe uluce
la florile mume,
setoase, să piară…
şi plopii, brâu la izvor,
piramidali, paterni…
şi brazii prinşi de cer
de strajă pe alei,
părinţii tăi ,
în rătăciri de lut,
îndrăgostiţi de zări…
Pe lira
soarelui
cântă- aprins în tine
colorate, senine,
păsări, primăveri,
inefabile lumi
din fragede vremi..
când păstoreai copil
florile de crin
şi salutai din vad
pădurile de brazi,
iar pe poteci adînci,
repezite de stânci,
spre însorite poieni,
te strecurai zburdalnic
prin pasul de joc
al fraţilor tăi…
De
Stânişoara
şi cerul Bucovinei
porţi sufletul, fiorul…
Boroaia-ţi maternă,
vis fericit
şi împlinit pe zare-
cea mai iubită floare,
îţi înţelege dorul…
Să o revezi senin,
azurul să i-l canţi
şi s-o admir
mireasa noilor culori,
îţi râde de copil…
La raiul vieţii tale,
oricând vei reveni :
să frângi plaiul de cer
şi să-ţi asculţi... izvorul!
Fălticeni, 1963
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu