Literatura, La Porto Santo, Gheorghe Apetroae, Sibiu

LA  PORTO  SANTO

din ciclul „Cântecul lui Cristofor”

 Gheorghe Apetroae, Sibiu

Felippa, din Levant, un  vis,

cu mlădierile-i în valuri
sub cerul  nins de ametist
pe- alesul ei şi-l duse cântec
în  dezmierdări şi  dăruiri
pe lunga caravelă  Sfinx
în paradisul  Porto Santo
- o insulă-n  strai andaluz
şi-o  floare-n braţul ei - Azore
al Madeirei, lumii -  Eden !

acolo zorii ninşi pe zare

se sparg  de  stânce arenii,
aşa cum stelele, de haos!
acolo - şi prinse neuitarea
în el, icoană -n roze crome
şi-acolo, ea  l - aşează prinţ,
stăpân castelului pe stânci
de argilii şi-agate marmori…

 Când cerul tot  în sine-i  cade

pe braţe- nlănţuind lumină
în dezmierdări pure, fierbinţi
spre  arzătoare, noi dorinţi
cu pătimiri sfinte-n săruturi,
Felippa -n  El, e şi mai mult
 prelinsă-n lacrimi - duh al firii

şi, gând al inimii din  astre

rămase-n cer  şi în simţire,
de sânge-i clocotesc fiorii:
un trup cu El, un singur duh 
ţinut de drag..., cerul iubirii!

 Visa ,el, Crist..., un vis al ei,

ea , lui -  oceanul fericirii ?!