Literatura, Un trandafir albastru, Gheorghe Apetroae, Sibiu

Sibiu, 18. 11. 2015

 GHEORGHE  APETROAE -

ELEGII  ÎN  IMAGINI                                                             

UN  TRANDAFIR  ALBASTRU

 

Bolnavul de furtuni e cerul în El nins

cu duh, şi-l culci uşor pe turmaline  roze,
jertfindu-i din Cuvânt, corola să-i admiri,
lazură-n necuprins, printre stelarii crini, 
pe–alei adânci, beţive de narcoze…

 

Cu El,  furi zările din amorţita rază
cuprinsă de delir şi de-ncâlcite fraze,
sorbindu-i seva grea de noi împătimiri…

 

Din când în când înfingi şi mai adânc
în scalpul Lui, lungi  ghimpii lor sihaştri
din El crescuţi angelici trandafiri,
din sânii albi rotunzi ai Lunei sfinte,
înmiresmând albaştri-n vindecări târzii…

 

A te  hrăni mereu din « pomenirea  lui »–
balsam de  mosc…, tu, stelă călătoare,
porţi clipele în crez de  bine-cuvântare,
când sorbi ambrozii din lumina-i  Blue…

 

Să creşti din El ai vrea argilică - divină

cu slăvile-i  din rugă-ţi firea-i resorbind
prin crude rădăcini adamice stelare,
iubirea scoicii reci din mările smaralde !

 

Te prinzi de al lui cer ca şi un policandru

de stele-n El , sorbi vieţii, adevărul
şi înger blând, în gândul sfintei taine
cu zborul crist  prin lumea celor sus
nu-l vrei pretext de- o nouă cu-vântare!

 

… că toate se rodesc cu vrerile în cripte

să crească crucile albastre-n  irişi,
să o alini poţi să te pierzi  în a ei minte,
Treime-n fire - frunte gândului divin...

 

Cu el, în el, te aperi şi-ţi  hrăneşti  cuvinte

şi tu, ca El, din seva sfintelor  morminte !