Literatura, Un demers faustic, Gheorghe Apetroae, Sibiu

UN  DEMERS  FAUSTIC

Gheorghe Apetroae Sibiu

.. Cu ochi de stele în izvoare,
un meteor pe seri căzut,
plin de mister şi-mpătimit
veghezi la orice asfințit...!

Ceri restul clipei efemere

şi-o scapi de ce-i Necunoscut...
Scoți din implozii, vlagă, vremii
și grai iubirii de absurd…

Te-acuzi și când te ştii în rai,

sorbind din pleoapa clipei mari…
Trânteşti de stâncă…, de paradă,
tot începutu-n vreri să-ţi cadă…

Slujești celui divin, bând vin

din mers şi îi repeţi trecutul-
accepţi pe-oricine de magistru...

 Din zămisliri,  pentru cavou

sapi în oricând Neînceputul!

Te-alinţi femeie care… eşti

oriunde ne-mplinită-n gând,
de braţul lui, când strâns te prinzi,
din sânge ca să-i sorbi cuvântul…

Si, de aceea -n chinuri eşti

cea care, neştiind ce eşti
cu  flăcări reci,  te tot sfinţeşti
şi-mparţi infernul la poeți...!

 Mai cânţi cu îngerii în roze,

acolo sus când rătăceşti
prin bucuria că trăiești
cu-n visător... Necunoscutul!

– Dar, Tu, ce faci...?

prezent şi  singur ,
de toarta cerului desprins,
bolnav , în rugăciune prins,
joci clipele cu Ne-nceputul!

Şi cazi letargic dintr-o slovă

magnetic vis în necuvânt,
rotind simţirile în linişti,
din sâni stelari,sorbind alt gând,
ca să te-ntreci cu-al clipei fulger...

Te- aprinzi o flacără-n oriunde

şi în adâncul ei o mistui,
arzi în iubire sfinte plângeri,
netimpul dragostei de îngeri…

Agonic, cânţi psalmuri în zori

seminţei cerului din fire –
Un legământ i-acorzi şi-n rod
crești clipei, clipa retrăirii!

Boroaia , 5 septembrie,1963