DRUMUL ÎN
NEFIINŢĂ - DRAGGED INTO NONENTITY
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Nepăsător,
de ne-nceput adânc pătruns
un şarpe
azuriu din El ieşind, tevrei stăpân
pe cerul erelor
ce azi le vezi cum pier
pe drum, în
jocul tău cu libertatea lor...
Nerăbdător
de dor şi de înşelăciuni
apui o stea
- recif din tot al ei cuprins,
ştiind
s-apuci pe pajiştea-I albastră, sfinx
cu vreri în
duh - nevreri, pe un deşertic drum...
Din ne-nceput
îl urci, tot să-l cobori
spre trupul
ei- netrup de crise amintiri,
făclia
eritrină-a sângelui carnal celest
în game de lumini, din care-ai glăsuit...
Rămas îi
eşti o nesfârşită fire altei zile reci,
purtat de
cerul alb..., sub cruce aşteptat,
nelocul
locului ţi-l înconjori zelos
cu
împărţirea clipelor din ultimul răvaş...
Şi scoli
toţi zorii alunii din dulce somn,
din vlaga
sânilor de stea tot mai albaştri -
tăcerea
raiului cuprinsă-n rotunjimi
cu
freamătul dorinţei astrei alabastre.
Sub râna
cerului, sub vălu-I boraciu
revii cu ea
în vis, de un alt vis păzit
să poţi din
nou visa pe ultimul tău drum
la îngerii
copilăriei care n-au murit...
Trimiţi
clepsidra rece la-ntâlnire plină
şi-i muţi
din loc în loc nisipu-n scurte rugi
în nicăieri
şi-n Totul, hăruit, să-ncânţi
cu
stele-zei, viaţa ta de nefiinţă-nfrântă...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu