Literatura: După o rătăcire.. Gheorghe Apetroae, Sibiu

GREUTATEA SÂNGELUI DUPĂ O RĂTĂCIRE Gheorghe Apetroae, Sibiu Ai revenit, spalmodiind cântări în nopțile de liniști, sub salcâmi… cu buzele emfatice, de așteptări, ai sărutat pe cer, polară, fruntea ei de lut al rătăcirii tale și părul cris vâlvoi, învăluit de nori, de dezmierdări- platonice-aurori-, l-ai răsfirat pe zbuciumate ape … … cu un tâlc, ea ți-a zâmbit… să o primești în raza ta de-atunci… în ea să uiți și-n ea să-nveți cum să-nflorești un crin sălbatic, sângerând pe seară diafanul astru..., cum să-l iubești, aromizând în pâine miezul zilei mai carnal…, cum să-l dezbraci de gândurile rele, în oase drepte, rătăcind sihastru și-n lanul plin de maci albaștri, de cercul crucii umbre, răstignind, din brațul flăcării, zmulgând cu raza-i alte raze în zborul grav de fluturi triști cu aripile de lumini, înmătăsind pe pajiștea lazură cu al tău destin… … să-ți uiți de cât ai fost iubit, iubit de zei, de vânt, de îngeri și de flori, de ne-nceputul de culori – balsam al vrerilor prin tine rătăcite… de cercul sângelui făcut scăpat, spre-a evada din nepăsarea primei clipe… Să-nveți s-ajungi la straja altor zori înger pastor al turnului căzut de nou, ecou a câte-s vii și încă ne-mplinite…! G.A.S.