Literatura: Măcinând tainele, Gheorghe Apetroae, Sibiu

MĂCINÂND  TAINELE
Gheorghe Apetroae, Sibiu
 Soarele, trudind la cer, ningea mărunt
cu fulgi de flori și sincere lumini
spre-a risipi secundele în repezii torenţi-  
zăpezile  din poala lunga-iernii…,
nunteau troienele - zâne pe văi-
pulsând în mit izvoarele din stele…
erai un vis atunci, al binecuv­ântării :
răsfăț în simț solar cu torțe de-nviere..!

Și nabuia-n fantsme ceru-n el căzut
în lunci fluorine de mălini în plâns
cu ploi căzute reci pe ultimul april…
o zare în prasen și norii grei
în herghelii mușcau din undele lumini…,
atunci melisele-n altarele de flori
se-opreau din zbor la liturghii selene…!

Priveai puhoaiele cum pline de furii,
purtau prinosul  sevei primăverii:
molizii doborâţi de vânt în stei,
amirosind  a crud, a cetini și rășini,
a sufletului vale-mbălsămând-o...!
Tu îi trăgeai nebun cu cangea din șuvoi
și îi purtai rotunzi pe umerii copili
spre - albastrele lacustre locuri…!

Spre-acolo unde plopi piramidali
își pendulau paterne, limbile de jar
și fluierau în tremolul secundei,
de salbele de- amenţi se ușurau,
pe când Naiadele izvoarelor cântau,
neştiind că-i mort, zeului Pan…!
Acolo,  păsările-ntoarse din alt cer
își odihneau pe aripi triste zările…!

Printre cireşii de pe luncă îmbrăcați
în giulgiuri crise lungi și largi…,
în straiul lor, și tu, cu fire de absint
sfidai în alergări chemările materne…, 
adulmecai  în  ziuă urma stelei
ascunsă –n  zorii reci și hyacinți
retrași din firea lor cu apele-n furtuni,
sub mal și-ncuibăriți cu şerpii…!

Iar munții ancherii pe boltă leagănați
de îngerii lazuri ai fulgerelor sfinte
sub muchea Pleșului căzuți,
scăpau  l-amiezi  de sub blestemul ceței,
și plumbul umbrei ți-l da vieții…!
…mai lesne - acum s- oprești din plâns
timpul urât, taina să-i măcini
cu crezul cristic în mormânt…!