CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
MARIAJ ÎN LEVANT
Gheorghe Apetroae, Sibiu
La revărsarea Lunei pline
în turnul falnic de cristal,
nuntirea grabnic începuse …
dorinţele -şi uneau rebele,
selenice-n prelung sărut…
El, Cristofor, prinț, ea , Felippa,
de-mbrăţişări, în ei, aprinşi
roze-și muşcau din roze buze…!
Sărutul lor: un cer în fulger
ritmat de corul andaluz ...!
… pe creştet, prinţul i-aşternea
Felippei, marea diademă
de amintiri, șirag stelar -
văl de bocard: adâncul bolţii-
filonu-i sfânt: valul seraf..,
… zei palatini cântau pe clape
pianic valsul crin al apei
şi clopote ritmau în larg
cu glasul mării, nemurirea -
semnul păgânei răzvrătiri…!
El, de cântari sfinte - aprins
trăia-n iubirea cu Felippa…,
… din mare-i înfloreau smaraldic
sâni alunii- un cer albastru
şi coapse-țărmul abisal…!
… pe braţe- o trece în săruturi
sub arcele de bolţi, spre rai
rob, ei, și-ntr-un ceresc alai,
irişi în flăcări ard azurul
cu-al duhului mir princiar...!
Din raze, dar de nuntă-n scrin:
surâsul ei și al lui zâmbet,
pagane vreri îi ispitesc
cuvintele luminii : șoapte,
el, ei, ea, lui, dar și le-oferă..!
în dezmierdări, ea îl apucă
uşor, saturnian de mijloc…
fiorii ritmului din cântec,
în print înviorează- apusul,
spre-a răsări stele pe larg ..!
Iar în vulcanicii ei munţi,
pe dansul sânilor zglobii,
de vii simţiri și-nfiorări
din marile plăceri, în val,
nuntea cu ei… marea-n Levant !…
Din volumul ” Fulgerând tăcerea”, ciclul ” Cântecul lui Cristofor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu