Literatura: La timpul și locul lui Labis; Gheorghe Apetroae, Sibiu

LA  TIMPUL  ȘI  LOCUL  LUI  LABIȘ…

Gheorghe Apetroae, Sibiu          

Era atunci când  zeii, pe codrii Suhei  împărați,

cu fagi își cuvântau simțiri din înfoşnirea frunzei...
izvoarele Naiadelor cântau la adăpatul ciutei,
iar stele  galopau peste păduri cu surlele de vânt

și-n pajiştile de -anatas, cu glas  de ne-nceput…!

De-atunci, prin veri  se tot preling  din creste,
în luminări de dor șiroi pe-alama feţelor agreste,

sudorile cu iz de vâsc şi mosc în mări de cetini

cu șuvoirea unei lumi cuprinsă de beții stelare -
din destrămarea norilor în duh cu inelări barbare…

Copil era și-avea ochi-n lazurul pietrelor încinse
în ametistul cris-prasen  din despicarea stâncii,
și-al Stânișoarei miez vulcanic  reaprins  în astre,
dansând cu el în munții Suhei cărările  în arce
de-n toarcere cu har în cerul din fuiorul Parcei ..!

Era tot El, pe Suha, la obârşii și-nfrățit cu sfinxii,
cu brazii retezați de vânt , Vălenii din răscruce,
în lungi și –n repezi prăvăliri cu irizări năluce…
zăcea de fiecăre brad condus de o țapină spre uluce
la poala muntelui pietros,  sub Taliana Cruce …!

Păşea în văl de corindon cu soarele-n  amiezi,
din Obcini, răscolind în liniști , iubirile himerice  

de flăcări  îngerii, a le-mpărți-n  Mălini, buchete 
spre retrezirea  plaiului înalt, însângerând în creste

stelare trepte abisale-n vidul tăinuitei vetre…!

Pe locul lui cuprins de cer, știi să-l urmezi și-acum
hoinar prin lunca de mălini cu înroiri de fluturi

s-admiri juneţea-n  joc cu rit în veșnicia de culori-

și locul lui cel sfânt cântat  de-al cerului sobor,

la stea de mag , slujind orfeic, altarului cibilic …!