SĂ ÎNVEȚI, FĂ-ȚI TIMP
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Să-nveţi s-ajungi din nou supusul,
în straja neputinţei pus,
un îngeresc păstor al turnului sedus
de-o stea,
înlăcrimând apusul
în ne-mpliniri, căzut… ecou…
Cu-n tâlc, acum, lui
să-i zâmbești
și să-l primeşti în razele-i de- atunci…
să-l uiţi în tine să-l înveţi
să re-nflorească –n prund un crin
pe seara vieții, sângerând
de brat cu diafanul astru…!
Fă-ți timp să-nveţi cum să iubeşti,
cum s-aromezi cu focul stelei
pe un pold cu îngeri travertini
un cer căzut în pâinea verii,
cu miezul zilei mai carnal…!
Să-nveţi cum s-o dezbraci de rele
gând, rătăcind prin oase drepte
şi-n lanul plin de maci albaştri,
de cercul crucii, umbra-i răstignind…
Fă-ți timp s-o reaprinzi pe boltă
și glasul flăcării să-i
stingi
în zborul grav de fluturi albi,
s- o- nveţi să-și crescă-n
al tău vid
magnetic, din fluidul vieții,
lumina firii argilii… !
G.A.S.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu