PE STÂNCI , LA
Christopher-s Song on the cliffs at Palos -
Gheorghe Apetroae,Sibiu
Gheorghe Apetroae,
Pe când crisele-i coapse le dezgolea
abisinic şi ai ei nuri îi frământa
dezlănţuit cu întregul ocean,
cu glasul aprins, El, Cristofor
îi şoptirile inimii, o privea princiar:
- Felippa mea frumoasă, dorită,
plină de farmec şi sfioasă-n cuvânt,
tu m-ai renăscut şi vindecat în Levant
cu surîsul pur și cu al tău sărut...!
Chinul meu, în rostul tău s-a stins,
și m-ai reîmplinit...,
nuntind cu tine în marele palat,
la Palos,
Veneră, pe stânci ţi-am jurat
credinţa neţărmurită,
cum marmurei albe, valul din larg...
Ea îl privea zeu al luminii şi mării,
cunună de irişi albaştri
îi puse pe frunte,
și clipele-i erau acum împărţite
în numai plăceri şi-n fiori,
uitând de lungi nopţi de nelinişti,
de zilele grele de mari aşteptări...
Erau acum împreună, acoperiţi de lauri şi roze
şi legănaţi de un madeiric ocean,
la Palos, în castelul pe stânci,
în destrămarea freneticelor valuri
amorul lor primea peceţi stelare,
cum Luna pe larg, rangul regal...
Fericirea ei era iarăşi a lui,
era a lor..., ... ca-ntr-un vis ireal...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu