GHORGHE APETROAE ~
CÂNTECUL LUI CRISTOPHER
COLUMBUS (20)
|
COLUMBUS LA PORTO SANTO
Felippa în Levant, lui Crist, îndemn,
de Madeira, tânără prințesă,
din cerul nins de ametist,
cu mlădierile-i în valuri,
pe-
alesul ei şi-l duse cântec
într-un dezmierd şi-n desfătări
pe lunga-i caravelă Sfinx,
într-un dezmierd şi-n desfătări
pe lunga-i caravelă Sfinx,
în paradisul Porto Santo :
regală insulă-n
Azore,
Canarelor:
și
vis și Eden…
O insulă -n strai celestin
de margasit și chihlimbare
cu preț de liniște și farmec,
-de fală-n ceruri Portugale… !
Îl aşeză pe Cristofor stăpân
castelului din Porto Santo,
ţinut de flori sub
cer adamic…!
El, prinţul și columbul zeu
cu aripi de lazur
-desmine
așteptă să-l colinde munte
pe prințul lor din pântece…!
Diego-n cer, i-a lui simțire:
rod al iubirii levantine…!
Visa
, el, prinț, un vis al ei,
Ea
, lui - misterul fericirii ?!
Dar Crist era
legat de – ocean,
de ceru-i larg și largul cer,
l- apusul zării …, paradisuri
cu-al purpurei taină în Indii,
de larguri ce duc în Cipangu :
o insula bogată-n perle,
de aur cu ntreg cuprinsul,
în care el, de mult credea… !
… De locuri noi, de japoneze temple,
chiar floretinul Toscanelli
îi înflorise din copilărie, visul!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu