Comentariu la poem: Gheorghe Apetroae, Sibiu
”Un timp de
lumină” dansează în mâna combustiilor Irinei-Lucia Mihalca cu spiritul
din trupul cărții ”îngălbenită de timp”, un spirit prizioner
devenit și ajuns în
clepsidră ” pe marginea prăpastiei”, spre a
reverbera de acolo în timpanul universului și pentru a
asculta ” …tăcerea,
/cuvintele incantate/ cu sonoritățile / unei
limbi vechi, antice” … Un timp de lumină care ”doarme
în clipă”, dar care își urmărește
trezia și ” te poartă într-o altă lume”,
lumina timpului ce îți atinge ” … ființa/
purificând-o”…. Un apel la copilărie ne
transferă într-un alt timp
de lumină, cel al inocenței și al
jocului de mult timp intrerupt, reluat la maturitatea entivului cu spiritul mineral al pământului care ” … nu tace, și ” în culori îți vorbește.” Timpul
de lumină poate fi
receptat și simțit, văzută și admirată cromatica sa,
ca o ” Mişcare
pendulară de umbre … /
un punct albastru” adus arhetipal la țărmul timpului de
lumină cu ”
Corabia din ceruri” și plutește direcționat pe
valul ficțiunii, experienței,
cunoașterii și
imaginației poetei ” prin visul purtat în prezent / prin ochii tăi” pentru a evada
din timp și pentru a
explora întinderile…! Cu
spiritul timpului de lumină îți poți direcționa daimonul poetic , ca să ” îmblânzeşti uraganele, (să)
ştergi
greşelile,/ (și
să)ridici greutăţile”. ”Nu încetezi să lupţi”, este deviza exprimată versificat de Irina-Lucia Mihalca și pentru a
birui, se va confesa poeta,” atent eşti la
toate diferenţele./ Pentru a
atinge imposibilul, până la extremele
existenței, ai la dispoziție timpul
de lumină și /de tine
depinde. /Ai
puterea,/creatorul eşti tu!/ O poartă grea se
deschide...” Interesată această
viziune asupra temporalității ontologice…!
Felicitări! Gheorghe
Apetroae, Sibiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu