GHORGHE APETROAE ~ CÂNTECUL LUI CRISTOPHER
COLUMBUS (19)
|
GHORGHE APETROAE ~ CÂNTECUL LUI CRISTOPHER COLUMBUS (19) |
DAR DE NUNTĂ
Un prinţ, mai zâmbitor era
decât lumina cerului din crini,
… de lira timpului din el sedus,
se întorcea pe mări reîmplinit
la Porto Santo, la al său vis,
pe a Felippei lungă caravelă…
Un cânt orfeic arcuia pe cer
cu harpa inimii în foc rebelă …,
mireasa i-l valsa pe fiecare val,
rupând albastrele furtuni
de sânge - al cerului prelins
din ciobul ars al sfintei stânci
pe țărmul cu rodiri regale…!
Duceau cu ei la Porto Santo
și darul princiar, Diego, portughezul,
cel zămislit cu dragoste în turn,
vis împlinit în pântecul Felippei:
… l-aduse lor cu valul de iubire,
în turnul tainic marea în Levant
din mugurul ales, un princiar vlăstar
stăpân pe Porto Santo și pe Chios… !
Iubirea lor era în pruncul levantin
Și-n creșteri de făclii pe luminiş de cer,
verdurile-n turcoaz de raze argilii…,
Diego, un pelagic stâlp l-al Madeirei cer
și vârf înalt al muntelui Ruivo… !
În loc de flori, pe drum, Felippei,
Crist i- așternea valuri crisal,
toți zorii stelelor pe larg,
smaraldul mării-n rozasiul zării
și-n luminări pe arcuiri selene,
misterul din nemărginiri, spunând:
- În turnul vechi, eu cu al tău cuvânt
am renăscut în raze-ți, mire-acum,
ție mă-nchin, prinţesă grea
de rodul prins din cerul levantin…
mă-mbăt acum cu-al Madeirei vin…!
- Felippa, știu că pentru rod
tu mă răsfeți cu țărmul Madeirei,
câmpii regale și întins de mare,
grădini cu roze-ntre livezi cu lauri
și palmieri pe lipeziri de zare
bătuți de vânturi Fino - andaluze…,
Dar, Eu, prinț Cristofor, sincer îți spun:
cu cât m-apropii de al Madeirei țărm,
iubirea mea lumească mi se stinge
și mi s- aprinde-n schimb credința
de flacără–n iubirea cu largul de ocean…
e visul meu, plutind pe lungi corăbii,
de ani în șir, spre Haiti și Cipangu...!
de ani în șir, spre Haiti și Cipangu...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu