GHORGHE APETROAE ~
CÂNTECUL LUI CRISTOPHER
COLUMBUS (22)
|
ÎNVINS DE UN MISTER
Şi, zilnic, câţi pescari plecaţi
pe largul de ocean, din Porto
Santo,
și bărcile și le-ntorceau de nadă
grele-n șir
în portul Madeiric,
duceau povestea lor
la prințul
cel vrăjit
de - averi și valuri… !
Ei îi spuneau că
la apus de-Azore,
cu vasele, mult scăpătaţi
în
larg,
în razele solare-n serpentin-turcoaz
pe unde voluptoase, malachii în spume
zăreau
plutind melanice
făpturi
din alte lumi aduse-aici, cadavre,
fecioare nude, jertfa uriașei
unde,
cu-obârșii
în
alt neam de oameni,
purtând la gât salbe de aur…,
dar și
seminţe olivii și
plante
cu
altfel de – nfloriri, de crome,
de miasme, plutind
haotic pe Atlantic… !
Graiul pescarilor cu înţelesuri
mari
era sorbit cum vinul madeiric
de Cristofor - învinsul noilor trăiri
şi-ademenit
de-adâncile mistere,..!
Dorul de larg,
oceanul i-l creştea,
de-a hoinări
pe nesfârșite
ape,
avid de nou și temerare fapte…!
băteau
intens pe zările cinabre,
pe cer azoric nesfârșite vânturi
pornite să-i
aducă izul altor țărmuri,
cuprinsul libertății
altor larguri…!
Pătruns
adânc
de abis și furtuni,
cu mare drag de călătoare
valuri,
uimit de fluorinul zării
argilii,
uitând și
de Diego, copilu-i levantin
acum în pântecele dragii lui soții,
trăind tristețea mamei, rămasă
o Isoldă, când tatăl, nefiind Tristan,
își pregătea de
multe săptămâni
în port corăbiile
de plecare-n larg,
spre alte țărmuri,
la a lor chemare,
-războinic prinț
pe drumuri constelare …!
(urmează
CRISTOPHER COLUMBUS spre mult visatele Indii)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu