Literatura: La schitul Păltiniș, Gheorghe APETROAE, Sibiu

 

ÎN FIREA FILOSOFULUI C.ONSTANTIN NOICA

L-am întâlnit de mai multe ori pe filosoful Noica în mersul mașinii, care mă ducea în interes de serviciu dar și în cel al culegerii de elemente geo-floristice pentru teza de doctorat, pe care o pregăteam atunci, prin anul 1982, cu trecere prin Stațiunea Păltiniș, înspre munții Cindrelului, Frumoasei și Șerbotei. L-am întâlnit pe drumul ce urcă înspre Stațiunea Păltiniș, pe traseul de la Cantonul silvic, la Schitul Păltiniș dar și mai jos, până la cărarea care îl ducea la o casă - cabană de lemn în care locuia. Era un bătrân slab, potrivit de înalt și cu baston. Purta un pardisiu uzat pe el și pe cap avea o bască, la fel de uzată, ce acoperea doar parțial fruntea lată... Dar, nu drumețea întâmplător. Pe drumul pe care îl parcurgea zilnic, odată sau de mai multe ori, filosoful gândea... Dialoga cu Socrate... Gândea la Platon și la ființarea parmenidică. la perathosul pitagoreic, la dialectica și la idealismul obiectiv ontologic al lui Hegel, la criticismul lui Kant. La ce nu gândea...? Gândea la Aristotel și la logica formelor, la axiomele bucuriilor simple, la dialectica și la fenomenologoa spiritului husserlian și fundamenta, în legea lui, construcțiile logice formale ale convenționalismului pozitivist, prin identificarea de valențe apoteotice raționale în profunzimile fenomenologice ale existenței și ale spiritului ancestral românesc... Mulți oportuniști l-au căutat și l-au abordat speculativ, adunând convorbirile cu el într-un Jurnal, pe care i l-au ținut doar ei, numai pentru a-și obține valențe valorice prin El... Merg deseori la schitul Păltiniș, acolo unde este înmormântat și aprind lumânări pentru viii și morții mei, dar, nu de puține ori, și o lumânare pentru cel care a fost intelectualul strălucit, filosoful român Constantin Noica! G. Ap.

LA SCHITUL PĂLTINIȘ- SIBIU

lui Constantin NOICA

autor: gheorghe APETROAE

x

Chemat în ființa lui, la Păltiniș revii

și intri-n casa-n care Noica se rostise,

apoi te-ndrepți spre schit, la El, să-i spui

că-n hruba mică de pe Dealul Mare

bizonii pe pereții (peșterii), de el pictați,

îl stăruiesc cu prețul unei vieți stelare!

x

La locul lui de veci, la schitul sfânt te urci

să sapi cu vlaga peșterii într-o sfințită glie,

să-l vezi cu fața spre altar de cer, sub brazi

cum stă imperial, la cap cu Tricolor, gândind,

încoronat de flori, de buxuși și smirdari,

cu marile-i idei și abisale gânduri…!

xx

Să cânți cu El și maice în evlavie și har

la corul slujbelor de binecuvântare,

când toaca-l retrezește, clopotele-i cântă,

primind pe cei ce vin înșiruiți la schit

din locuri neștiute, de necaz și ură

la o solemnă, sacră, preoțească rugă...!

xxx

Cu el să cânți la cerul albăstrit de El, în El

și să-l revezi pe bolta-n care ți-a premers,

cât lumânări din ființarea Sa de veci

cu rosturile drepte ard și-n oglidiri te țes,

revii la Schit, pe chipul lui să-ți altoiești destinul

și să-ți strecori trăiri de cosmică lumină...!

Schitul Păltiniș, Sibiu

18. 07. 2021