LITERATURA: După o rătăcire, Gheorghe Apetroae, Sibiu

 ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII

DUPĂ O RĂTĂCIRE...

Autor: Gheorghe APETROAE, Sibiu

Ai revenit, psalmodiind cântări

în nopţile de linişti sub salcâmi...

Cu buzele emfatice de aşteptări

ai sărutat pe cer polară fruntea ei

de lut oliv al rătăcirii tale...

Şi păru-i cris, vâlvoi, învăluit

de nori de dezmerdări: platonice-aurori,

l-ai răsfirat în văluri de brocart

pe nesfârşite - înspumate ape...!

Cu-n tâlc, din vis, ea ţi-a zâmbit,

să o primeşti în raza ta de-atunci...

În ea să uiţi şi-n ea să-nveţi să înfloreşti

un crin sălbatic, sângerând pe seară

cu ne-nceputul, diafanul astru...

Mai mult ca să iubeşti şi s-aromezi

în pâine-miezul zilei mai carnal,

să îl dezbraci de gândurile rele,

în oase drepte, rătăcind sihastru

şi-n lanul plin de maci albaştri,

de cercul crucii umbra răstignind...

Cu braţul flăcării milerice să smulgi

din egiria razei tale alte raze

în zborul grav de fluturi trişti

cu aripile de lumini, înmătăsind

pe pajiştea lazură, plaiu-n alabastru!

Să-ţi uiţi de cât ai fost iubit,

iubit de zei, de vânt, de îngeri şi de flori,

de ne-nceputul de culori – balsam

al vrerilor adânci, prin tine rătăcite...!

De cercul sângelui făcut scăpat

spre-a evada din nepăsarea clipei,

te lupţi acum s-ajungi la straja altor zori-

înger pastor al turnului căzut

ecou a câte sunt şi încă ne-mplinite...!

1Florin Dochia