LITERATURA: EL, EMINESCU; autor: Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu

 

 În parcul „Copou”, 1965

 

                  EL, EMINESCU

                (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889)

              

                 Autorul poemului: Gheorghe Apetroae dlB

                 Poem comentat de criticul literar Rodica Danu, în volumul„Eminescu, 2023”

                *

                  Când pe harfele de unde

                  stele cad şi se aprind

                  orgi selenice pe lucii,

                  valuri risipte-n grind,

                  *

                  fruntea - boltă peste veacuri-,

                  El și-o-nclină visător,

                  să-şi revadă-n codrii Lacul,

                  strălucirea în izvor...!

                  *

                  Pe azure văi de cuget

                  cu ochi negri lin(i) coboară

                  El, Luceafăr al iubirii,

                  printre nuferi să răsară…!

                  *

                   Cu Luna se plimbă-n trestii,

                  iar din cornu-i de argint

                  îşi desfată nemurirea,

                  dă tăcerii dor şi gând...!

                  *

                  Teii, încărcaţi de floare,

                  ning miresme de amor,

                  El luceşte cu tot cerul

                   spre trecut şi viitor…!

                     *                                           

                  Din grădini cu flori de astre

                  îi culege Lunii crinii,

                  să-i păstreze-n templul firii

                  candelabre de rubin...!

                 *

                   ... El, ecoul între clipe-

                  stea cu duh prin galaxii-,

                  arc de cer în El - lumina

                  celei mai pure lumini-...!

 

·       Din volumul Gheorghe Apetroae, ”Depășirea trecerii”, Editura FIATLUX,  București, anul 2000

Literatura: Iubești Sibiul; autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

IUBEȘTI SIBIUL!

Gheorghe Apetroae d.l.B., Sibiu,

dr. în șt., dr. h. c., ing. expert tehnic în judiciar,

membru fondator și activ al ASTREI, eseist și poet

*

Iubești Sibiul - acesta vechi,

plin de cultură și de umbre,

cu buni rumâni - ziși „măiereni”,

lipsiți de drepturi și de nume,

ținuți la margine de burg,

peste Cibin, de sclavi la sași...!

Iubești orașul-acesta vechi…!

*

Iubești Sibiul - acesta vechi,

din care Basta- slug imperial,

ordonă oastei de la Turda

să-l prindă-n cortul din „Câmpie...”

și să-l ucidă pe Mihai- prințul român-,

întregitorul unui mare neam...!

Iubești orașul-acesta vechi…!

*

Iubești Sibiul - acesta vechi

cu Basta, Bucov, generalii,

cei care-au demolat cu tunul

lăcașurile sfinte, române, în Ardeal!

Răsplata a fost monumentul

înălțat pe-al Gușteriței Deal...!

Iubești orașul-acesta vechi…!

*

Iubești Sibiul - acesta vechi,

cu o Piață-n care nesupușii,

sorțiți la jug imperial,

legați în lanț, de ghilotină,

piereau pe rând, decapitați

într-un spectacol de palat...!

Iubești orașul-acesta vechi…!

*

Iubești Sibiul - acesta, vechi,

înobilat, curând, și prin statuia

lui Brukenthal- guvernator,

cel care-a pus zălog pe Horea,

un bol de galbeni, ca să-l prindă,

pe roată trupul să i-l frângă?!

Iubești orașul - acesta vechi!

*

Iubești Sibiul - acesta vechi,

de unde îl ruga Bărnuțiu

pe Sever, încă să mai lupte...,

cât moți, cu Iancul vin din munte,

Românii s-aibă același drept

cu sașii, ungurii, secuii...!

Iubești orașul-acesta vechi…!

*

Iubești Sibiul - acesta vechi

cu-ai săi bărbați, plini de lumină,

ce-n ASTRA și-au găsit imbold:

Unirea sfântă -a Nației Române,

prin limbă, muncă și cultură,

pe veci, în Marea Românie...!

Iubești orașul-acesta vechi!

*

Iubești Sibiul - acesta vechi

cu cei închiși din ”legiune”..,

iar că au fost prea ortodocși,

să-și piardă vatra-acoperișul..,

dar să-și primească totu-n schimb,

evangheliștii, hitleriștii...?!

Iubești orașul-acesta vechi...!

*

Iubești Sibiul - acesta vechi,

din care-au cam plecat germanii,

ca să-l roiască „talibanii”...??,

să n-ai curaj în burg să ieși??

- un rai sodomic și de hoți,

de banesmani și mafioți...!

Iubești orașul - acesta vechi!

*

Iubești Sibiul - acesta vechi,

cu străzi înguste în arcadă,

cu lămpi și gir... la promenadă,

cu oameni culți și indolenți

și patrioți sau plini de sine,

ce nu te-ar vrea în burg poet!

Iubești orașul - acesta vechi!!!

lITERATURA: BALADA LOCULUI MATERN; autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

BALADA LOCULUI MATERN

REVERBERAȚII
- BOROAIA: „Patria - locul, lumina
şi vechimea neamului tău”- fereastra de dor,
în spiritul solar al lazurei Bucovine-.
Autor:Gheorghe Apetroae dlB.
*
Priveliști, de braţele zorilor prinse
farmec copilăriei, izvoare de vise,
prin floarea fiinţei îți curg primenite
şi le asculţi:
Te aleargă gătite: - Stânişoara în soare,
la vârful Pleșu, stropit pe-a ei zare-;
-Moişa şi Suha, răsfrânte la poale-,
prin hora lor să treci, copil la Slătioare...!
*
Te strigă, prin susur, pârâul de munte (p. Moişa),
de maluri prăbuşit în recele cristal,
la meandre adânci, umbrite de sălcii
cu pletele despletite de undele repezi-;
în freamăt arinii, cireşii şi mălinii,
pe coasta înverzită şi lunca de flori,
la verile în soare, te cheamă înapoi...!
*
Pe drumul lung al lumii fiinţei tale
te caută-n copilărie: - casa-ntre brazi
și livezile de rai, ce-i râd sub povară-;
- izvorul rece din deal, grăbit pe uluce
la florile mamei, setoase, să-l piară...-!
Și plopii-brâu la izvor, piramidali, paterni,
şi brazii prinşi de cer, de strajă pe alei,
părinţii rătăciți în lut, îndrăgostiţi de zări...!
*
Pe lira soarelui cântă și acum în tine
colorate și senine, păsări, primăveri,
inefabile lumi de fragede vremi…,
când păstoreai copil florile de crin
şi salutai din vad pădurile de brazi,
iar pe poteci adânci, repezite de stânci
spre însoritele poieni, te strecurai zburdalnic
prin pasul de joc al fraţilor tăi...!
*
De Stânişoara şi cerul Bucovinei
porţi sufletul, fiorul...!
Boroaia ta maternă- vis fericit
şi împlinit pe zare, cea mai iubită floare-,
îţi înţelege dorul...!
Să o revezi senin, azurul să i-l cânţi
şi s-o admiri,
mireasa noilor culori îţi râde de copil!
..........................................................
La voi, rai vieţii tale, oricând vei reveni:
să frângi plaiul de cer şi să-ţi asculţi izvorul...izvorul…!!
Boroaia, În Susenii Moișii, 1963

LITERATURA: UN ARC DE CER DIN CURCUBEUL FIRII; autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

UN ARC DE CER, DIN CURCUBEUL FIRII

Autor: Gheorghe Apetroae d.l.B.

*

Ești lut de future, în vântul

clipei calde, de lumini sedus,

de fugii calzi, ce-ți bat sfioși

în geam cuvinte, coborând

în șerpuirea zilei lungi, în tine,

și despre raza liniștii, vorbind!

*

Un văl brocard de tainice urzeli

cu ace vii de flori: adânci fiori-

veșmântul zilei pline de culori-

cuvinte, îl croiești pe sânii cei rotunzi

cuminți, de ceruzea ai zânei

stropiți cu sânge de plăceri!

*

Pământul, tot, îl ții departe, sub călcâi,

și-un deget de prințesă îl mângâie

cu alte mari aprinse raze- umbre,

din Tot să le aduni și-n tine să le cânți

de-apus, să te înfricoșezi, ca să-nțelegi

că singur ești un miez din Paradis

*

și poți a gravita în reveniri înalt, în Sine…

Un tribunal decide să-ți primești

curând, felicitările cu șnur și cruce,

când spada-n voie, încă-ți taie, alămind

cu capătul adânc- cuvântul tău înfipt:

un arc de cer, din curcubeul firii…!

Literatura: POSTMODERNISMUL LUI MIRCEA IVĂNESCU; autor: Gheorghe Apetroae dlB

 Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu: 

 MIRCEA IVĂNESCU, SCRIITOR ȘI TRADUCĂTOR ROMÂN

       

SE ÎMPLINESC 13 ANI DE LA TRECEREA ÎN ETERNITATE A MARELUI POET ROMÂN ȘI TRADUCĂTOR MIRCEA IVĂNESCU

Gheorghe Apetroae dlB,dr. în șt., dr.h.causa, eseist și poet

Scriitorul Mircea Ivănescu s-a născut la 26 martie 1931, în București și a decedat la 21 iulie 2011, la vârsta de 80 de ani, în Sibiu. A urmat studiile universitare în cadrul Facultății de Filologie, secția franceză, de la Universitatea din București. A fost redactor la Agerpres, la revista „Lumea”, la Editura pentru Literatură Universală și la revista „Transilvania” din Sibiu. Este considerat precursor al postmodernismul literar românesc și a făcut parte din această miscare literară, care căpătase o amploare deosebită la Sibiu, în jurul anulor 1986-1996. A frecventat o perioadă îndelungată cenaclurile literare sibiene, precum cel al revistei ”Transilvania”, al revistei EUPHORION, cenaclul ”Lumina” și cenaclul ”Vladimir Munteanu”.

A tradus romanul Ulysses al lui James Joyce și numeroase scrieri din operele lui William Faulkner, Robert Musil, Jostein Gaarder și F. Scott Fitzgerald. A tradus și o serie de scrieri narative, jurnale și corespondența lui Franz Kafka. Administrația orașului Cisnădie, a primarului Gheorghe HUJA, din Județul Sibiu are meritul incontestabil de a aprecia personalitatea lui Mircea Ivănescu, prin includerea bustului-statuie Mircea Ivănescu între cele ale altor personalități culturale marcante sibiene și naționale, printre care Octavian Goga, Constantin Noica, Gheorghe Ucenescu și Emil Cioran și a le expune la un loc de înaltă cinste, în parcul- explanadă a Casei de Cultură a orașului Cisnădie.

Pentru că l-am cunoscut pe Mircea Ivănescu, în jurul anului 1985, și mi-a fost mentor în reluarea activității mele literare, la Sibiu, fiindu-i un adevărat discipol pe linia asimilării principiilor curentului postmodernist în literature română simbolistă, începând cu Charlles Baudelaire și Edgar Allan Poe, astfel cum și un alt poet sibian beneficiar, de anvergură națională, Iustin Panța, am avut ocazia să scriu mai multe cronici și comentarii despre Mircea Ivănescu, dintre care am selectat pentru acest cadru, următorul eseu:

POSTMODERNISMUL LUI MIRCEA IVĂNESCU

Poezia curentelor postmoderniste - un edificiu liric livresc inedit a fost construit în peisajul literaturii contemporane românești de către Mircea Ivănescu, din elemente structurale de firească sensibilitate și imaginație, într-un sublimat de interioritate și de incantație, în configurații suprastilistice de symbol, lemetice și anecdotice… Se asistă, la acest scriitor, la seria construcțiilor poetice în afara convențiilor estetice cu liant de metaforă specifică genului său livresc, în crome stranii și în vibrații asonante...! Se descoperă, în registrul armoniilor fonice ale creatorului, sublimări literare, partituri ale dizarmoniilor cosmice, care dezvoltă voliţii şi atitudini propensive limaxise, stări noetice ce reverberează celestul în integralitatea daimonică a existențialismului uman cu o rezistență comprehensivă nebăuită în ecuațiile sale estetice implicite (în „Versuri”...vorbe, vorbe, vorbe; din „ Alte poezii”... poezia e altceva...). Acest gen de versificație, analogică prozei scurte, se soluționează sistemic prin substituirea unor termeni clasici lirici și ritmici cu algoritmările estetice ale grotescului ideomatic, ale mitului, chiar și ale satanicului, ale răului și tragismului uman, ale sinistrului, spre a crea în structurile poetice înterfeţe - măști cu reflexii antinomice de natură telurică și apolinică, în polarizări de înaltă factură neoexpresionistă, opuse prețiozității estetizante… Se vor pune în evidență toate aceste ipostaze ale valorii creaţiei sale prin tropismul metaforei, prin corespondențe și analogii de termeni identificatori prin simple intenții, fie ele și absconse: frumosul, concretul uman și normalitatea ontologicală, în structuri cu formulări sistemice ermetice sau în termini liberi, identificabili, prin soluții Gauss. Dar, rolul poetului este de a umaniza naturalul și socialul, prin utilizarea acestor elemente artistice postmoderniste cu principii simbolistice dominate lingvistic de imagismul metaphoric - esențe lirice care ne despart de creațiile versicate clasice, prin înlăturarea măștii, iluziei, exoticului și disimulării în actul creației....

Mircea Ivănescu, așa cum l-am cunoscut şi cum l-am putut urmări direct în abordările critice ale creațiilor prezentate de diferiții autori sibieni, sau din afară, în cadrul sedințelor de lucru ale cenaclurilor și revistelor literare sibiene, era unul dintre puținii poeți care în destinul și voința-i livrești putea realiza facil, de multe ori cu tentă ironic sau alegorică, comparații – corespondențe cu principiile textelor comparate, rostind frecvente citate bine articulate, în contextul acelor ședințe de înaltă ținută academic, din scrierile lirice ale lui Baudelaire, Paul Valery, E.A. Poe, W. Williams, S. T. Eliot sau din Dylan Thomas… M. Ivănescu cocheta foarte relaxat cu Paul Eluard, cu J. P. Jouve, G. Apollinaire și într-un cadru ofelian cu Jean Arthur Rimbaud… Nega, cu accente sociologice radicale, valorile civilizației tradiționale, până la a le ignora sau transfera în mediul social și politic, împreună cu Tristan Tzara, cu R. Barthes, A. Breton, P. Claudel, Pierre Reverdy, Umberto Saba și cu Giusepe Ungaretti… De multe ori, particulariza, cu o spontaneitate genuină, rezonanțele meditative ale sensibilității și neliniștilor cotidiene, preparând pe loc imagini și soluții politice, pe care le releva doar anecdotic, ca pe o iubire aridă, dezalienantă, pe care o asocia cu melancolia și singurătatea în fața neantului, cochetând, de această data, cu Vittorio Sereni, Garcia Lorca, A. Ginsberg, Hermann Hesse, Robert Musil, Raymond Queneau și cu J.R. Jimenez, sau, de multe ori lua figura profetului, tălmăcind mesajele transmise de textele auctoriale ale participanților cu creații în ședințe de cenaclu sibiene, aducându-le în luminare poetică prin descifrarea facilă a misterelor existențiale și a filoanelor filigran din textele cu valoare axiologică lavelliană expuse. Lucra cu o sumă de culturi și învățături bine sedimentate în conștientul și lăuntricul său, pe care ni le releva spontan, dialogând cu noi, împreună cu Saint-John Perse, D. H. Lawrence, Bernard George Shaw, Craig Marianne Moore, E. W. L. Pound și cu W. C. Wiliams.

Apăsând pe pedala realismului în lucidele sale observații, îl semnifica pe Cesare Pavese și pe Salvatore Quasimodo, contând pe personalitatea singulară și expresivă a liricii lui Rainer Maria Rilke și a ideaticii lui Rabindranath Tagore... Mircea Ivănescu s-a configurat, astfel, într-un simbol creator și critic al postmodernismului literar în România! - De ce? Pentru că a reușit o sindinamică spațial sinchorologică a unei literaturi autentice, raportat la mediul literar sibian, o inducere a acestui curent postmodernist narativ și o substituire a lirismului în poezia românească contemporană… A reușit cu success aceast lucru, așa cum o releva însăși Mircea Ivănescu în ”Poezia e altceva, vol. Versuri, 1968”, argumentând prin intervențiile sale edificatoare, prin structurarea accentuat anecdotică, expresionistă și ficționist transfigurativă a formelor sensibile şi abisale în canoane literare, de la satiric și până la descifrarea parmenidică a misterului ființării... Prin poezia inedită și prin critica doctă dezvoltată, în principal, în cercurile literare sibiene, Mircea Ivănescu a fermentat suprarealismul și a activat expresionismul în lirica națională, extrapolându-le cu mult succes în poezia românească din acei ani memorabili pentru literatură, devenită o bază valorică pentru elevația creației lirice stilizate postmoderne cu sedimentele impresiilor sale entive, lăuntrice, revelatoare... Reuşise, într-un scurt timp, Mircea Ivănescu, fără a eluda pe alți făuritori de literatură românească, inducerea masivă și critică a posmodernismului în spaţiile literare româneşti la sfârșit de secol și de mileniu, la cotele pe care le reușise alţi titani ai literaturii în alte spații literare, amintindu-ne, desigur, prin Mircea Ivănescu, de Allan Edgar Poe, W. C. Wiliams, Henry Louis Mencken, Edmund Wilson și de John Crowe Ransom, în critica literară și eseistica americană, de Andre Gide, J.F.E. Lemaitre, Andre Maurois, Andre Thibaudet, Charles Mauron, Jean-Pierre Richard, Jean - Paul Sartre și de L. Goldman, în critica literară și eseistica franceză, de Friedrich Gundolf, Karl Kraus și Werner Krauss în critica literară germană, de Eugenio Montale și de Antonio Gramsci, în critica literară italiană, de William Edmund Gosse, Edward Herbert Read, Middleton John Murry și Arthur Symons, în critica literară și în eseistica engleză, de Gomez de la Serna și Miguel de Unamuno, în literatura spaniolă și nu numai.

Prin erudiția și talentul său scriitoricesc, cât și grație activității de traducător, prin numeroasele traduceri din limba engleză, să nu uităm traducerile din Wiliam Faulkner (Povestiri...), Francis Scott Fitzgerald (Marele Gatsby), Soren Aabye Kierkegaard (Şcoala creştinismului), Friederich Nietzsche (Naşterea filosofiei în epoca tragediei greceşti), culminând cu traducerea- capodoperă a romanului Ulysses al prozatorului irlandez James Augustine Joyce, scriitorul Mircea Ivănescu a devenit reper literar de cel mai înalt rang în literatura română și, de ce nu, universală a sfârșitului de secol 20 și a începutului de secol 21...

În prezența scriitorului poet eseist și traducător- poliglot Mircea Ivănescu, de multe ori găsindu-mă, modestia sa nedeterminată, până la o bucurie ingenuă, pe care i-am sesizat-o și în momentul în care i-am oferit un exemplar din primul meu volum de poeme și esseuri, Despre neînceput, 1992, conjugate cu înalta sa cultură, dialogul livresc cu acesta - un permanent antren la inedit şi la transcenderi metafizice, această prezență a sa mă fascina și mă fericea de fiecare dată…! De aceea, îi voi păstra, cât voi trăi, imaginea sa, vie în memorie...!

Literatura:LA MAUSOLEUL POETULUI VASILE ALECSANDRI LEGĂMÂNT; autor: Gheorghe Apetroae dlB.

Vasile Alecsandri: S-a născut la 21 iulie 1821, la Bacău, Moldova, acum  203 de ani și a decedat la 22 august 1890, fiind înmormântat în mausoleul său din curtea Conacului său, de la Mircești. A fost unul dintre cei mai mari poeți români, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România. A fost o personalitate marcantă a Moldovei, un mare suflet unionist și un mare om de stat al României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.

LA MAUSOLEUL POETULUI
VASILE ALECSANDRI

Autor: Gheorghe Apetroae dlB

LEGĂMÂNT
*

De forţa ta și- a stelelor,
un ax magnetic în trăiri-
pe văi galactice purtat-,
în nopți cu simfonii de astre
visam de mult a te-ntâlni,
"steluţa" ta cântând-o iarăși,
precum Ofelia, Rimbaud...!

*

Dar tu mi-ai apărut în zori
un mag din lumea florilor
şi odelor, dedus din mai,
plin de neînțeles balsam
și-n irizări de candizi crini, 
în veri cu duh îmbălsămați
cu crezul tău, acum, de - atunci...!

*

Zei, feți frumoși, zâne, viteji
într-un hrisov de cer cuprinși:
văzuţii mei din nevăzut,
comori le strângi ca și atunci,
să te petreci cu ele-n lunci
printre steluţe blând și sfânt-
un rege- al lirei, mare bard …!

*

Din razele-ţi pastel croite-

săgeţi - cuvinte aurite-,
cu harul tău meşteşugite
și-n violet desmin încinse:
un crâng de stele- nzăpezite,
prin el purtat de geniul tău,
pe zarea ta și-acum le-arunc...!

*

Din hăruite ierni de liniști vii
la seri sfințite, de argint, revii...
Mă chemi cu lira de atunci...
Eu te ascult şi te urmez păgân,
poemele mereu să-ţi ning
pe alte primăveri și veri
cu tril de dor, în zbor de ciocârlii...
Vasile Alecsandri!

Mirceşti, 14 mai 1992
Din volumul de versuri "Depăşirea trecerii",
Editura "FIATLUX", anul 2000

Literatura: Gheorghe Apetroae dlB: Adrian Păunescu- PÂNĂ NU ESTE PREA TÂRZIU.

 

Gheorghe Apetroae

esoSotprndhum7fgu0i9lh41h14g6i86f7hhaf059gmfa1c44cla975mu4ii  · 

Distribuit pentru: Public

Doina MoritzSTELE CĂZĂTOARE, STELE NEMURITOARE - Cenaclu internațional literar - Administrator

ADRIAN PĂUNESCU -

OMAGIU

Adrian Păunescu (n. 20 iulie 1943, Copăceni, județul Bălți, România, astăzi în Republica Moldova — d. 5 noiembrie 2010, București) autor, critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și om politic român. Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet şi ca organizator al Cenaclului Flacăra. Este unul din cei mai prolifici poeţi români contemporani. Deşi născut în Basarabia (în Republica Moldova de astăzi), Păunescu s-a refugiat în județul Dolj cu familia după revenirea sovieticilor în 1944. A debutat ca poet în 1960.

Din 1973 conduce Cenaclul “Flacăra” și revistele, pe care l-a înfiinţat, care au exercitat o atracţie indiscutabilă asupra tineretului şi a vieţii publice din România datorită combinaţiei de idei de stînga de inspiraţie occidentală şi de naţionalism. Mulţi artişti pe care autorităţile comuniste îi puteau considera “subversivi” au fost lansaţi sau promovaţi de Păunescu prin Cenaclul Flacăra. Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploieşti din iunie 1985.

Gheorghe Apetroae dlB:

PÂNĂ NU ESTE PREA TÂRZIU,

de asemenea români, precum Adrian Păunescu, în genă basarabean, sau din oricare spațiu românesc, au nevoie astăzi, mai mult ca oricând, românii, cum de: Ștefan, Mihai, Brâncoveanu, Avram Iancul, Horea, Eminescu, T. Vlladimirescu, C.V.Tudor ș.a., care să conștientizeze tot neamul, să-i lumineze calea, să-l învrednicească în spiritul identității sale și să-l așeze la locul lui binemeritat între popoarele lumii! Doamne, binecuvântează poporul de viță geto-dacă nobilă, cu asemenea spirite naționale adevărate, ajuns de mai mulți ani umbrit de tentacolele necredinței vest-europene impuse, imoralizat și mult prea umilit!