UN ARC DE CER, DIN CURCUBEUL FIRII
Autor: Gheorghe Apetroae d.l.B.
*
Ești lut de future, în vântul
clipei calde, de lumini sedus,
în geam cuvinte, coborând
în șerpuirea zilei lungi, în tine,
și despre raza liniștii, vorbind!
*
Un văl brocard de tainice urzeli
cu ace vii de flori: adânci fiori-
veșmântul zilei pline de culori-
cuvinte, îl croiești pe sânii cei rotunzi
cuminți, de ceruzea ai zânei
stropiți cu sânge de plăceri!
*
Pământul, tot, îl ții departe, sub călcâi,
și-un deget de prințesă îl mângâie
cu alte mari aprinse raze- umbre,
din Tot să le aduni și-n tine să le cânți
de-apus, să te înfricoșezi, ca să-nțelegi
că singur ești un miez din Paradis
*
și poți a gravita în reveniri înalt, în Sine…
Un tribunal decide să-ți primești
curând, felicitările cu șnur și cruce,
când spada-n voie, încă-ți taie, alămind
cu capătul adânc- cuvântul tău înfipt:
un arc de cer, din curcubeul firii…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu