EL, EMINESCU
(15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889)
Autorul poemului: Gheorghe Apetroae dlB
Poem comentat de criticul literar Rodica Danu, în volumul„Eminescu, 2023”
*
Când pe harfele de unde
stele cad şi se aprind
orgi selenice pe lucii,
valuri risipte-n grind,
*
fruntea - boltă peste veacuri-,
El și-o-nclină visător,
să-şi revadă-n codrii Lacul,
strălucirea în izvor...!
*
Pe azure văi de cuget
cu ochi negri lin(i) coboară
El, Luceafăr al iubirii,
printre nuferi să răsară…!
*
Cu Luna se plimbă-n trestii,
iar din cornu-i de argint
îşi desfată nemurirea,
dă tăcerii dor şi gând...!
*
Teii, încărcaţi de floare,
ning miresme de amor,
El luceşte cu tot cerul
spre trecut şi viitor…!
*
Din grădini cu flori de astre
îi culege Lunii crinii,
să-i păstreze-n templul firii
candelabre de rubin...!
*
... El, ecoul între clipe-
stea cu duh prin galaxii-,
arc de cer în El - lumina
celei mai pure lumini-...!
· Din volumul Gheorghe Apetroae, ”Depășirea trecerii”, Editura FIATLUX, București, anul 2000
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu