LITERATURA: LÂNGĂ LABIȘ,SUB CRUCEA TALIANULUI; autor: Gheorghe Apetroae dlB

 LÂNGĂ LABIȘ, SUB CRUCEA TALIENILOR

LÂNGĂ LABIȘ, SUB CRUCEA TALIENILOR

Autor: Gheorghe Apetroae dlB

*

Era atunci când El, pe codrii arși ai Suhei împărat,

vorbea cu fagii însetați de uscăciunea frunzei;

izvoarele-n prelins curgeau în adăparea ciutei

și-o stea-n galop pe cer topit, de arma tatălui atinsă,

cădea pe ocoliș de munți, în inima poienii dogorâte...!

*

Era atunci când ochii lui scrutau lazurul pietrelor încinse,

în flișul ametist din despicarea stâncilor căzute:

al Stânișoarei miez vulcanic, reaprins în ochii astrei...!

Dansau cu el, în apa Suhei, poienile cu luminări în arce

și sfinxul temător, căzut în cerul din fuiorul Parcei...!

*

De - atunci se tot încing în luminări la creste, focuri-

sudori cu iz de vâsc şi mosc din maldăre de cetini-

și ciute - n cavalcade încă trec pe-alama feţelor agreste,

în șuvoiri crisale de izvoare, purtate în beții stelare

l-amiezi caniculare, satanice în duh, în inelări barbare…!

*

Tu-l vezi pe El, ca și atunci, pe obârşie- nfrățit cu linxul,

cu brazii cei înalți și retezați de vânt, la „Taliana cruce”,

cu fagii groși, căzuți și de țapini conduși înspre uluce,

tot suferind de prăvălirea lor în irizările năluce

spre poala muntelui întoarsă-n cer, la vânătoarea ciutei...!

*

În retrezire- i Stânișoara, când crestele-și veșmântă

cu văl de soare-ncins, nou duh, pe zare să- l aprindă,

tot altă stea căzută din abis, cu chip de căprioară,

în apa limpede a Suhei, bând însetată, ca să piară

de clonțul cel de fier al pasării cu aripi reci, atinsă…!

*

Tu mergi la locu-i sfânt: măline creste, să-l urmezi sălbatic

l-auz de clopote cu limbi însângerate, de furtuni purtate,

jelindu-i inima din ne-nceput a ciutei, sub Taliana Cruce,

de-al pasării cu clonț de fier, de-atunci, ucisă:

un zbor fatal al glonțului patern din flămânzita pușcă…!

*

Dragi, locurile lui, „Mălinii”, la-altar de cer îi cântă...!

Gheorghe Apetroae dlB, Moișa-Suseni, 20.08.1988