LÂNGĂ LABIȘ, SUB CRUCEA TALIANULUI
LÂNGĂ LABIȘ, SUB CRUCEA TALIANULUI
Autor: Gheorghe
Apetroae dlB
*
Era atunci când El, pe
codrii arși ai Suhei împărat,
vorbea cu fagii însetați
de uscăciunea frunzei,
izvoarele-n prelins
curgeau în adăparea ciutei
și-o stea-n galop pe
cer topit, de arma tatălui atinsă,
cădea pe ocoliș de
munți, în inima poienii dogorâte...!
*
Era atunci când ochii
lui scrutau lazurul pietrelor încinse,
în flișul ametist din
despicarea stâncilor căzute:
al Stânișoarei miez vulcanic,
reaprins în ochii astrei...!
Dansau cu el în apa
Suhei, poienile cu luminări în arce
și sfinxul temător,
căzut în cerul din fuiorul Parcei...!
*
De - atunci se tot încing
în luminări la creste, focuri-
sudori cu iz de vâsc
şi mosc din maldăre de cetini-
și ciute - n cavalcade
încă trec pe-alama feţelor agreste,
în șuvoiri crisale de
izvoare, purtate în beții stelare
l-amiezi caniculare,
satanice în duh, în inelări barbare…!
*
Îl vezi pe El, ca și
atunci, pe obârşie- nfrățit cu linxul,
cu brazii cei înalți
și retezați de vânt, la „Taliana cruce”,
cu fagii groși, căzuți
și de țapini conduși înspre uluce,
tot suferind de
prăvălirea lor în irizările năluce
spre poala muntelui
întoarsă-n cer, la vânătoarea ciutei...!
*
În retrezire- i
Stânișoara, când crestele-și veșmântă
cu văl de soare-ncins,
nou duh, pe zare să- l aprindă,
tot altă stea căzută
din abis, cu chip de căprioară,
în apa limpede a
Suhei, bând însetată, ca și ea să piară
de clonțul cel de fier
al pasării cu aripi reci, atinsă…!
*
Tu mergi la locu-i
sfânt: măline creste, să-l urmezi sălbatic
l-auz de clopote cu
limbi însângerate, de furtuni purtate,
jelindu-i inima din
ne-nceput a ciutei lui, sub Taliana Cruce,
de-al pasării cu clonț
de fier, iarăși ucisă:
un zbor fatal al
glonțului patern din flămânzita pușcă…!
*
Cu dragi, locurile lui „Mălinii”, la-altar de cer îi cântă...!
Gheorghe Apetroae dlB, Moișa-Suseni, 20.08.1988
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu