CÂNTECUL LUI CRISTOFOR - MARIAJ ÎN LEVANT; autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

CÂNTECUL LUI CRISTOFOR- MARIAJ ÎN LEVANT

Autor:Gheorghe Apetroae dlB

*

La revărsarea Lunei pline

în turnul falnic de cristal,

nuntirea grabnic începuse …

dorinţele -şi uneau rebele,

selenice-n prelung sărut…

El, Cristofor, prinț, ea , Felippa,

de-mbrăţişări adânci, aprinşi

roze-și muşcau din roze buze…!

Sărutul lor: un cer în fulger

ritmat de coruri andaluze...!

*

Pe creştet, prinţul îi aşterne

Felippei, marea diademă

din amintiri, șirag stelar -

văl de bocard: adâncul bolţii-

filonu-i sfânt: valul seraf..,

zei palatini cântau pe clape,

pianic valsul christ al mării

şi clopote ritmau în larguri

cu glasul mării, nemurirea -

semnul păgânei răzvrătiri…!

*

El, de cântari sfinte - aprins

trăia-n iubirea cu Felippa…,

din mare-i înfloreau smaraldic

sâni alunii- cerul albastru

şi coapse-țărmul abisal…!

Pe braţe- o trece în săruturi

sub arcele în bolţi de rai

rob, ei, și-ntr-un ceresc alai,

irişi în flăcări ard azurul

cu-al duhului mir princiar...!

*

Din raze, dar de nuntă-n scrin:

surâsul ei și al lui zâmbet,

pagâne vreri îi ispitesc

cuvintele luminii: șoapte,

el, ei, ea, lui, dar și le-oferă..!

În dezmierdări, ea o apucă

uşor, saturnian de mijloc…

fiorii ritmului din cântec,

în ea învioreaza-apusul,

spre-a răsări stele pe larg ..!

*

Iar în vulcanicii ei munţi,

pe dansul sânilor zglobii,

de vii simţiri și-nfiorări

din marile plăceri, în val,

nuntea cu Christ, marea-n Levant !…

Din volumul ” Fulgerând tăcerea”, ciclul ” Cântecul lui Cristofor