DESPRE
CUPRINS z
Gheorghe Apetroae
dlB., Sibiu
***
Norul aluniu
de fluturi e mintea ta,
plutind o
fantoşă în ireal,tremolă,
atinsă de o
unică fluorescenţă nocturnă ...
Mereu în zbucium,
de sine e împinsă,
să îi admiri
câştigul frumuseţii târzii,
ca
unui Protagoras-mercenar de sofisme…
***
Chiar şi
sfârşitului, în clar, i-ai văzut
jocul pleoapei mari- negre pe
iris...
și, de-simţindu-i gândului,
umbrele
adânci, tot mai
încerci iubirile în iubirea
unui clar
Nevăzut... În el, ai simţit
pulsul crescut oricât
cu sângerie măsură…!
***
Eşti un Gorgias, fără
scrupule…!
De
Socrate hulit, adevărul înțelegi să-l porţi
fără
sine, numai de teama preţuirii…
Statornic în
vreri și de plăceri încă răpit,
pe traveea
puterii care te-a atins,
te plimbi,vestind halucinaţiile
lumii...!
***
Capul în crisotil
maculat ţi se desgheocă
numai de
necunoaşterea vieţii din urmă,
iar vindecarea de
convingeri rebele
ţi-e cu-vântul-zefir
şi... te înfricoşează
când, armonic adiind,
naşte din tine un sfânt…
Munca ta liberă, etern neplătită:
Da!
***
Cât despre
cuprins,Neînceputul și cuprinsul
în necuprins,
firi himerice, se însumă…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu