Interior autumnal, autor: Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu

 

INTERIOR AUTUMNAL

Autor:Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu

*

Tu, renăscut din lung descânt al razei-duh,

ești zbatere de cer și îți pălesc luminile

antofilii pe crisotilii sâni ai lumilor venite

din începutul firii, fiorul lor etern fluid…

*

Și-acum, în limoniul toamnei tale zaci,

cum ruginite-frunzele, pe-alee așternute,

cum sfinții mucenici pe vetre-ncinse,

ce le mocnesc plăcerile de limite, umbrite…

*

Magnetic ești în reveniri, în multe alte vreri,

de osia de cer îți spânzuri trăirile copile,

trecutul tău stellar- slujbaș al pomenirii,

visând să treci încă ușor căderile neîncepute…

*

Porți gândul cerului într-un argilic trup,

Sămânţa Lui, de febra infinitului cuprinsă,

din ea să-ți tot răsari mileric- noul „rug”,

din meristemul firii lui,tomnaticul Cuvânt…

*

De axa lumii arcuit, mereu purtat pe crug,

aduni, de pe buze de copile fluvii de surâs-

granate crise-n celestine zări, ce le dezveli,

șiroiul lor de duh autumnal,în lacrimi limpezit…

*

Și le resorbi dulceața florilor deși-s trecute

grimase-n anatasul nopților senine-n tine,

iar din potirul limoniu- astral, din veșnicie,

sorbi un fior etern fluid, neînceputul firii…!

 

Schitul „ Foltea” din Săliștea Sibiului

10 septembrie, 2016

NOTE CRITICE LA POEM:

Alupii Daniela: ·

În Interior autumnal, poetul Gheorghe Apetroae creează o arhitectură sacră a trecerii, unde toamna nu reprezintă o simplă stingere, ci un prag de devenire spirituală. Trupul argilic și duhul se împletesc într-o cosmogonie a luminii, unde materia se reculege, iar Cuvântul tomnatic răsare ca un rug necurmat al ființei. Poezia devine astfel o rugăciune tăcută, o întoarcere spre axa lumii și spre infinit.

Felicitări, domnule Apetroae, pentru această creație de o profundă rezonanță metaforică și mistică, ancorată atât de frumos în liniștea duhovnicească a Schitului Foltea!

NOTE CRITICE LA POEM:

Fira Rotaru: ·

Poezia „Interior autumnal” este o meditație lirică și filozofică asupra trecerii timpului, a transformării interioare și a legăturii profunde dintre om, natură și eternitate. Imaginile poetice, încărcate de simboluri și metafore, construiesc un univers misterios, în care lumina, cerul, trupul și spiritul se întâlnesc într-o continuă renaștere. Deși poartă în sine semnele trecerii și ale degradării, ființa umană păstrează mereu sămânța unui nou început. Da, dincolo de frumusețea efemeră a lumii, omul caută acel „fior etern” care îl leagă de începuturile firii și de misterul infinitului. Felicitări pentru versurile care sugerează că fiecare sfârșit ascunde o posibilitate de regenerare, iar sufletul își poate regăsi puritatea prin contemplare, iubire și apropierea de divinitate!

·

NOTE CRITICE LA POEM:

Carolina Jeredea:

Un poem al toamnei interioare, al tainelor și al renașterii, în care autorul reușește să împletească într-un mod unic lumina, natura, timpul și spiritul. Imaginile poetice, bogate și surprinzătoare, creează un univers aproape mistic, în care fiecare vers deschide o nouă fereastră către profunzimile sufletului și ale existenței.

Felicitări, domnule Gheorghe Apetroae, pentru această creație de o expresivitate aparte, rafinată și profundă!