Cântul abisului fără sens, cu sens; autor: Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu

 

CÂNTUL ABISULUI FĂRĂ  SENS, CU SENS

Autor: Gheorghe Apetroae dlB,Sibiu.
*
M-ai surprins demiurgule prin Cosmosul Tău,
cel în Tine, pe mine, în lupta nedreaptă
cu Tine- cel în nemurire, pe văile spre Haos,
rodosii- chihlimbare,rozasii și cyanice…;
cu Tine războinicule,cel sigur de victorie,

învățându-mă mereu căderea în Tine…,

pe Toate, deodată și pe rând, ți le știu…
*

M-ai sueprins în lupta cu timpul Tău, al meu, 

fără sens, cu sens în rostul meu de griji-
stropii mei de idei și picurii de putere,
iubirea pentru selene, luceferi și stele…;
- cu razele astrelor tale din Unica sferă,
pe care le frâng în plăceri, în cădere
și le preschimb sensul cu rostul tăcerii…
*
Ești în UNUL,cu mine în dimensiunile Tale:
- sunt în Toate ale tale, pe Câmpiile Elisee;
- în iubirea nesfârșită a ninsorilor de stele;
- în sonanța duhului nevinovat al stâncilor

 și în sângele neîntinat al sufletului scurs
 în torenții adânci de pe buzele cerului…
Toate-s înălțimile tale și ți le cant, de atunci…,
*

De când zorile le tot ningi azurii și astrofilii,
și îți fac plecăciuni să mi le dăruiești plăceri,
voluptatea-ți cu privirea de azur și corindon…
Știu că îți port chipul cu prețul neștiut
al luminii și hematicelor umbre în adâncul
adamit al fețelor sferei Tale- celeste…,

tot în caderi din pretutindeni și din oricând…
*

Unul, Același, Tu, ești Tu, în Totul Tău
în glia mea și pe largurile mărilor smaralde...

De aceea, îți spun: în lupta nedreaptă cu Tine

Toate în imanența revelațiilor Demiurgice,

Începutul, Prezentul și Ne-începutul,

prinse de osia Ta- magneticul absolut-le tot tragi

și le plimbi fără sens, cu sens, prin genuni…!

NOTE CRITICE LA POEM:
CAROLINA JEREDEA: ·
Universul poetic al acestei creații ne poartă într-un spațiu al confruntării cu Demiurgul, cu timpul și cu propriile limite, acolo unde haosul și revelația se întâlnesc într-o singură respirație. Limbajul dens, imaginile cosmice și succesiunea de contraste — „fără sens, cu sens”, lumină și umbră, cădere și înălțare — dau poemului amplitudinea unei meditații metafizice.
Felicitări, domnule Gheorghe Apetroae, pentru această construcție poetică vastă, în care întrebarea despre rost nu caută un răspuns simplu, ci îl transformă într-o călătorie prin abis, lumină și infinit!

DANIELA ALUPII: ·
Poezia deschide o poartă cosmică amplă, în care eul liric se confundă cu infinitul și cu divinitatea. Versurile pulsează de o dinamică a căderilor mântuitoare și a înălțărilor astrale, construind un univers unde haosul și sensul se împletesc într-un dans demiurgic fascinant. Cromatica intensă (chihlimbare, rozasii, cyanice, smaralde) și tensiunea dialogului cu absolutul transformă fiecare strofă într-o meditație profundă asupra timpului și a eternității.
Admirație, domnule Gheorghe Apetroae, pentru această creație de o rară intensitate vizuală și filozofică, o adevărată călătorie prin tainițele cosmosului și ale sufletului!