GHEORGHE APETROAE -
ELEGII ÎN IMAGINI
UN TRANDAFIR ALBASTRU
Bolnavul de furtuni e Cerul, în El nins,
să-l culci uşor în turmaline roze,
jertfindu-i din Cu-vânt, corole
în lazur, re-aprinse în stelarii crini
pe-alei adânci beţive de narcoze…
Cu El, furi zările din ameţite raze
cuprinse de delir şi încâlcite fraze,
sorbindu-i seva din împătimiri…
Din când în când înfingi adânc
în scalpul Lui, ghimpi lungi sihaştri
crescuţi de El, pe-angelici trandafiri
din sânii albi ai Lunei, re-sfinţţi în firi ,
ajunşi albaştri-n vindecări târzii…
A te hrăni din « pomenirea Lui »–
balsam de mort, o stelă călătoare,
porţi clipa-n crez de bine-cuvântare,
şi-ţi sorbi tăcerea din lumina Blue…
Şi creşti din cerul Cer argilică- divină
cu slăvile-i din rugă, resorbind azur
prin rădăcini adamice solare,
iubirea razelor din mările smaralde !…
Îl legi de cer ca pe un policandru
de stele-n El , sorbi vieţii, adevărul
şi înger blând, în gândul sfintei taine
cu zborul crist la lumea celor sus
îl vrei pretext de nouă Cu-vântare...
Că toate se rodesc cu vrerile în cripte
să crească crucile albastre-n irişi,
să îl alini… te pierzi în a lui minte,
Treime-n fire şi-o frunte de divin...
În El te aperi şi-ţi hrăneşti Cu-vinte
din seva sfintelor morminte !…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu