ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII
FLĂCĂRI ADOLESCENTINE
SĂ-L UIT, TE UIT," STRUNGA"
Atunci iubeam culoarea
şi mai eram copilă ;
simţeam balsamul serii
în floarea de salcâm
şi mă plimbam prin tine
cu un băiat romantic
pe-alei de roze stele
căzute pe pământ...
Râdea vecia-n mine
şi mă visam crăiasă,
cântam « păpuşa Lili »,
lui îi plăcea să cânt
cu vocea înflorită
pe buze de dorinţe
mă săruta fierbinte
şi îmi plăcea nespus…
Al meu, azi, pe acelaşi,
aşi vrea să-l rup de tine ;
în "Strunga" amintirii
nu ştiu dacă-i mai cred...
Vecia nu-i vecie,
e numai despărţire
şi n-a fost el alesul
vieţii, să-l slujesc...
Cu visele, paianjeni
pe frunze ruginite,
cad peste mine-n floare
şi-n pânza lor m-ascund ;
Pe drumul vieţii mele,
spre lumea nefiinţei,
în clipe de-agonie
vreau să mă uit , să-l uit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu