IV. TEMPLE ÎN FLĂCĂRI
SECUNDA RE-VĂRSARE
Eşti rugul care arde
cu credinţa
oricărei nefiinţe
când trece în fiinţă
prin arcele albastre,
undă de lumină
răsfrântă în oglinda umbrei
ne-putinţă…
Tot tu, în templele plăcerii,
ne-zidite
împarţi iubirile
de groază despărţite
şi le oferi
ca jertfă eului banal,
ambrozii în pocal
cu-arome de cuvinte...
şi pieri în florile
de mângâieri aprinse,
mai plângi cu ierburile
sub copite,
ecvestre-exilate lacrimi,
şiroind dureri
pe faţa libertăţii
fiecărei clipe…
Da!..că totul nu-i decât
secunda re-vărsare
a cerului căzut
în crâncena vâltoare,
gemând de faceri vii
cu apa în bulboane
sub roata carului stelar...
în inelări barbare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu